Viata intre doua avioane este, pentru mine, ca si pentru
colegii mei din Parlamentul European, mai ales viata intre doua lumi. Nu ma
refer la diferentele de viata materiala si culturala, de existenta carora stiam
de multa vreme, ci la diferen­tele de cultura si de practica poli­tica. Atunci
cand, la sfarsit de sap­tamana, iei din nou contactul cu rea­litatile vietii
politice romanesti realizezi diferenta. Din normalitatea vietii politice a
celorlalte tari membre ale Uniunii Europene plonjezi in isteria si in zadarnicia
luptelor poli­tice fara orizont, care au paralizat orice fel de demers politic
romanesc facut in logica interesului public.

Amaraciunea este cu atat mai mare cu cat Romania este o tara
care, daca ar fi condusa de oameni politici mai mult interesati de altceva decat
propriul lor interes, ar pu­tea juca un rol de prima mana in struc­turarea
deciziilor la nivel european. Iar modul exemplar in care a demarat Presedintia
slovena a Uniunii Europene este un motiv de adan­cire a frustrarilor mele cel
putin ca europarlamentar romani. Nu avem nici un fel de sentiment de
inferioritate, ci doar constatam, pentru a cata oara, ca o politica externa
eficienta si responsabila este imposibila in lipsa unei politici interne pe masura.
Din pacate, Romania lasa celor mai multi observatori de la Bru­xelles si din
alte capitale euro­pene impresia unei tari tot mai dificil de guvernat, si prin
urmare de inteles si chiar de respectat. Ar trebui sa invatam din felul in care
si-a pregatit Slovenia prese­din­tia UE.

Ar fi de reamintit un lucru: la 11 decembrie 2006 a fost dat
publici­tatii programul comun al presedin­tiilor germana, portugheza si slo­ve­na ale UE, un document
inedit, care marcheaza o evolutie in abordarea problemelor europene. Dimitri
Ru­pel, ministrul slovac de Externe, de­clara acum cateva zile, cu modes­tie: “Slovenia
este primul din noile state membre care preia presedintia Consiliului. Pentru
noi este un pro­iect istoric. In fond, nu avem experienta unei asemenea functii,
dar tocmai de aceea ne vom stradui si mai mult”. Si rezultatul stradaniilor
slovenilor este deja vizibil.

Poate ca, in comparatie cu alte tari care au exercitat presedintia
Uniunii, ambitiile Sloveniei pot fi con­siderate minore. Asta doar la o prima
citire. Pentru ca Slovenia adu­ce in fata Uniunii problemele unei zone extrem
de complicate, Balca­nii de Vest, care se afla intr-un echi­libru instabil, ce
poate fi usor rupt de criza din Kosovo. Sigur ca, teoretic, exista o perspectiva
europea­na pentru fiecare dintre tarile rezultate din destramarea fostei
Iugos­lavii. Practic insa, doar Croatia a inceput negocieri de aderare, care se
anunta extrem de dificile.

Citeste si:

Slovenia intelege poate mai bine decat multe alte tari
europene im­portanta dialogului intre culturi si civilizatii, de aceea si-a
propus sa promoveze dialogul inter-cultural in randul tarilor membre, domeniu in
care sigur va colabora strans cu co­misarul roman pentru multilingvism Leonard
Orban. Si nu in ultimul rand este vorba de dorinta Sloveniei de a promova
reforme politice concrete care sa vina in intampinarea prio­ritatilor agendei politice a cetatenilor europeni.

Daca nu era vizita la Bucu­resti a Secretarului Gene­ral al
NATO, Jaap de Hoop Scheffer, n-ai fi zis ca, nici peste trei luni, in capitala
Romaniei va avea loc Summitul NATO, despre care stim doar cate limuzine vor fi
puse la dispozitia invitatilor si cati lunetisti vor fi presarati pe acoperi­suri.
N-am aflat despre prioritatile Romaniei, despre modul in care in­telege sa-si
promoveze agenda etc. Nu a existat si nu exista o dezbate­re publica despre un
eveniment care nu este totusi o prezentare de mo­da, fie ea si de uniforme
militare! Un mic amanunt: s-a evocat si posibilitatea de a se schimba locatia
Summitului NATO, in cazul in care Roma­nia nu este capabila sa-l pregateas­ca
la parametrii ceruti de importan­ta evenimentului. Numai faptul ca s-a evocat
aceasta posibilitate este deja o problema de credibilitate si de prestigiu! In
schimb, avem re­la­tari detaliate de pe fronturile raz­bo­iului celor doua Palate,
despre victi­me poli­tice, lovituri sub centu­ra, des­humari de “cadavre”
dintre co­pertile muce­gaite ale
dosarelor de cadre, pompos rebotezate “mape profe­sio­na­le”. Iar “deshu­marile”
vor conti­nua, pentru ca suntem in an elec­­to-ral. La sfarsitul acestui razboi,
indi­fe­rent de invingator, prestigiul Ro­ma­niei si capacitatea ei de a
ne­gocia si de a influenta deciziile atat in plan european, cat si in sanul
NA­TO, vor avea de suferit. Iata de ce ar trebui sa privim mai atent la presedintia
slo­vena a UE. Voi cum vedeti aceste lucruri? As­tept reactiile voastre!
http://corinacretu.wordpress.com.

PS: Interesant logo-ul prese­din­tiei slovene - o frunza de
stejar stili­zata. Logo-ul Summitului NATO de la Bucuresti care va fi: ochiul si
gaura cheii?