Coerenta teritoriala a UE si NATO va fi astfel subminata. Daca, dupa desfiintarea URSS, Moscova avea nevoie doar de controlul asupra Transnistriei spre a tine in sah Ucraina, intoarcerea sa in Balcani va reinvia interesul pentru intreaga Moldova ca punct avansat in directia regiunii respective, punand Romania sub presiune directa. Reclamatiile Chisinaului adresate presedintiei UE impotriva Romaniei, acuzata de agresiune si pretentii teritoriale, anunta provocarile care vor urma. In atari conditii, mentinerea avantajelor Rusiei si Turciei in Marea Neagra, furnizate de Tratatul de la Montreaux, va ramane o prioritate care va apropia tarile amintite intr-o alianta antirevizionista accentuand singuratatea unei Romanii preocupate imprudent si nerealist de avansul NATO in regiunea pontica si caucaziana.
La mijlocul anilor '90 explicam liderilor de la Kremlin ca intrarea Romaniei in NATO nu era indreptata impotriva Rusiei, cu care, de altfel, nu mai aveam frontiera comuna. Mai degraba ea se impunea in aplicarea principiului ca Romania si Ungaria sa faca parte din aceleasi aliante. Adaugam ca intarirea stabilitatii in vecinatatea Rusiei va contribui la consolidarea securitatii acesteia. In paralel, Bucurestiul incepuse demersurile spre a face ca hidrocarburile rusesti ajunse la Marea Neagra sa fie transferate spre Europa Occidentala prin conducte care ar fi urmat sa lege Constanta de Trieste. O cooperare Romania-Italia-Rusia, in cadrul careia Italia putea facilita construirea increderii intre Bucuresti si Moscova, garantand totodata conformitatea initiativelor trilateralei cu agenda NATO si UE, a fost luata in consideratie. Aceasta politica a fost repede abandonata spre a face locul unui pseudo proamericanism servil si pagubos, incluzand provocari gratuite la adresa Rusiei. Pe cand SUA, blocate in razboiul cu terorismul, cautau solutii pentru o alianta globala cu Rusia, Romania refuza orice recunoastere a intereselor rusesti in Marea Neagra, Balcani si Caucaz. Nu este de mirare ca Moscova a cautat drumuri ocolitoare, revitalizand vechile sale relatii privilegiate cu Bulgaria, Grecia si Serbia si incercuind politic, economic si chiar militar Romania. Cand Patriarhul Serbiei ataca biserica ortodoxa romana in aceiasi termeni cu liderii comunisti ai Moldovei si cu Patriarhia Moscovei nu ne putem indoi de realitatea si complexitatea incercuirii.
Nici aliatii nu au ajutat Romania. Ca independenta Kosovo a ajuns sa fie inevitabila intrucat Serbia nu are resurse sa reintegreze politic, economic, social si cultural aceasta regiune in spatiul suveranitatii sale, este o evidenta. A nu te preocupa, insa, de sentimentele sarbilor, de compensarea pierderilor materiale si morale pe care le vor suferi prin secesiunea kosovara, de garantarea echilibrului geo-strategic al regiunii, este inadmisibil. Insistand in favoarea independentei Kosovo, Occidentul forteaza Belgradul sa se puna sub protectia Rusiei. Astfel, Kosovo nu va fi recunoscut de ONU si va ramane in afara ordinii internationale. De asemenea, Serbia va putea sa-i aplice masuri de retorsiune economica fara a se teme de consecinte.
Dupa ce SUA se vor retrage din Balcani, UE si Rusia se vor gasi fata in fata prin intermediul protectoratelor lor, Kosovo si Serbia, intr-un context caracterizat de echilibre precare mereu rupte. Ne intoarcem la geopolitica premergatoare Primului Razboi Mondial. Oare nu se mai poate face nimic spre a evita o atare evolutie?