Fiind la Strasbourg am fost solicitat de ARD, care este unul dintre principalele posturi de televiziune din Germania, sa comentez decizia companiei Nokia de a muta o uzina de la Bochum la Cluj-Napoca.

Sunt de inteles teama si suferinta celor care sunt pe cale sa-si piarda slujbele la Bochum. In acelasi timp insa sa nu uitam ce s-a intamplat in tarile postcomuniste in primul deceniu al tranzitiei: milioane de cetateni au fost nevoiti sa-si caute noi locuri de munca, uneori in conditii extrem de vitrege.

Dar ceea ce mira este modul in care unii politicieni germani prezinta cazul Nokia. Afirm aceasta, intrucat, indiferent de inclinatia ideologica asumata de un politician democrat, factorul determinant al unei decizii antreprenoriale isi are originea in logica pietelor, care este si cea a Uniunii privita ca o piata unica. Chiar si atunci cand considerente sociale intra in evaluarea situatiei, logica pietei obliga la analiza cost-beneficiu prin prisma profitabilitatii. Mai ales cand competitia este judecata din perspectiva globala. Iar expresia folosita de unii politicieni germani, ce critica "capitalismul nomad", nu schimba datele problemei in mod fundamental.

In plus, Germania are cea mai puternica economie din Uniune si este principalul exportator al UE. Anul trecut exporturile germane au crescut cu peste 8% si Germania inregistreaza surplusuri comerciale majore cu tarile din Europa Centrala si de Rasarit, inclusiv cu Romania. Pietele din aceste tari sunt importante pentru companiile care produc in Germania, pentru numeroase dintre locurile de munca de acolo. Daca politicieni germani reactioneaza astfel, ce sa asteptam atunci de la omologi ai lor, de pilda, din Italia? Este notorie relocalizarea masiva efectuata de firme italiene, care si-au mutat facilitati de productie spre Est, inclusiv in Romania.

Citeste si:

Ce surprinde, totodata, este mesajul interpelarii lui Juan Manuel Barroso, ca sef al Comisiei Europene, in Parlamentul European. S-a facut astfel o legatura intre decizia grupului Nokia si utilizarea de Romania a fondurilor UE - ca unele fonduri ar fi fost utilizate ca o forma de concurenta neloiala, pentru a mari atractivitatea zonei in care investeste Nokia. Aceasta punere a chestiunii este cel putin curioasa. Fiindca fondurile structurale (de preaderare si de aderare) sunt nu numai o expresie a solidaritatii intre tarile UE si o materializare a politicii de coeziune la nivelul Uniunii. Drept este ca ele pot fi vazute ca o subventie generala acordata de UE tarilor membre cele mai sarace. Sa intelegem oare ca cei care leaga decizia grupului Nokia de fonduri structurale si de coeziune invocand o "concurenta neloiala" recuza politica regionala a Uniunii? Ar trebui, prin urmare, ca orase din Romania, tara intreaga, sa inceteze sa-si dezvolte infrastructura (drumuri de centura, aeroporturi etc.), pentru a nu fi acuzate ca practica astfel concurenta neloiala? Dar landuri ale Germaniei nu au beneficiat de fonduri UE? Sau cum ar trebui sa reactionam in Romania fata de masuri selective ale tarilor bogate din UE de atragere a fortei de munca de inalta calificare, mai ales in industria IT?

Eu cred ca economia de piata nu trebuie sa fie o jungla (si nu sunt un fundamentalist al pietei). Cred totodata ca ratiuni sociale au un rol important de jucat in formularea unei politici publice si ca lumea corporatista nu trebuie sa derobeze de la raspunderi sociale. Dar cred si ca politicienii, dincolo de emotii firesti si de compasiune fata de semenii lor, trebuia sa-si pastreze cumpatul. Fiindca nu exista economie reala, locala sau nationala care sa nu aiba failibiliati si in care, oricat credem in justitie sociala, nu este posibil ca toti cetatenii sa fie castigatori, in acelasi timp, in acelasi loc, mereu.

P.S. Ironia face ca Bochum sa fi acordat grupului Nokia o serie de facilitati fiscale pentru uzina respectiva... Vedem deci cat de intortocheate sunt drumurile concurentei inauntrul Uniunii. De notat este ca in Frnakfuerter Allgemeine Zeitung de joi, 17 ianuarie, se poate citi: "Forta de munca tanara din Romania are o pregatire de la buna la excelenta, numerosi sunt cei care vorbesc engleza, iar legislatia muncii este printre cele mai liberale din UE..." (p.3).