CIORNE
Zapada, uniforma si virginala pana ieri, s-a scurs in garliciurile mici si nestiute ale pamantului. Relieful podgoriei Valea Calugareasca pare compus, duminica la pranz, din resturi de paine neagra azvarlite alandala. Nici o curba intreaga, nici o vie ramasa in ciclul anual al productiei. Maracini, rugi si curpeni, pustietate. Faima marii podgorii s-a topit o data cu zapezile, cu timpul, cu moartea. Doua turme de oi, pe doua pante, in oglinda. Ciobanii, prieteni, se striga si se injura. Lana oilor e cafenie si cara in ea puzderie de ciulini si turita. Botul animalelor amusineaza si aleg uscaturile vegetale de anul trecut. Aici, undeva, exista proprietatea, nu mare, a unui podgorean. Faima vinurilor lui ajunsese pana in tara lui Voltaire. Producea anual un numar limitat de sticle arvunite de cele mai stilate restaurante pariziene la preturi fabuloase. Se zice ca era cel mai scump vin. Podgoreanul cultiva doar un soi de vita autohton. Recapitulez in minte soiurile romanesti pe care le stiu: Babeasca Neagra, Babeasca Alba, Cramposie, Tamaioasa Romaneasca. Bunicul meu cultiva ca soiuri de masa Coarna sau Tata Vacii. Nu aparusera in podgoriile noastre Chardonne, Riesling, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon. In loc de Tata Vacii s-a trecut la un soi de masa care se cheama Italia. Boabe mari si fade. Mananci parca prune din plastic.

Unde-s viile faimosului podgorean? Urc spre un castel care se vede in ruina sub buza dealului. Un tanar, cu o caciula sleampata, indesata pe o ureche, ma intreaba daca nu i-am vazut caii. Nu i-am vazut. Al cui e castelul ala? - il intreb la randu-mi. Eu, zice tanarul, sunt din Moldova. Stau la ferma aia din vale.

Ferma din vale e si ea o ruina. Pe o ata stau insirate cateva perechi de izmene. Urc. Ma zgarii in rugii de mure, pititi parsiv intre tufele de maces si spalieri cazuti pe o rana. Patrund printr-o arcada de zid. Usi, ferestre, vitralii au disparut. La etajul secund, care ingusteaza constructia solida a parterului si a primului etaj, se vad trei arcade in stil brancovenesc. In interior au crescut maracini. Intr-o incapere mai mica, un pat improvizat din coceni de porumb. Deasupra, o patura ferfenitita si o pereche de jeansi feminini, numar mic, parasiti parca in graba. Alaturi, acoperita partial de zapada intrata prin gaurile peretelui, un rest de revista porno. Idila care se consumase aici, intrerupta brutal de un neavenit, avusese pesemne nevoie de un stimulent grafic. Fata fugise in fundul gol.

Citeste si:

In toamna trecuta, mergand de la Ceptura spre Urlati, taind in doua podgoria Dealu Mare, am gasit pe o vale, a Suriului sau a Urloiului, nu mai tin bine minte, un loc la fel de pustiit si tragic. Mi-a atras atentia o bisericuta inconjurata si ea de buruieni si maracini, parasita de zeci de ani. Cateva cruci indicau un mic cimitir ai carui morti fusesera uitati de lume, de urmasi. Mortii nepomeniti mai mor o data. In pridvorul bisericii dormeau, in soarele amiezii, cateva capre. Alte cateva se strecurasera inauntru prin usa cazuta din balamale si se odihneau in altar. Am strigat repetat sa ma auda stapanul caprelor. Nimic. L-am gasit dormind sub o tufa de gherghine. Bun adapost ai gasit caprelor! - zic eu. Se trag si ele la umbra, zice barbatul, nemultumit ca l-am trezit dintr-un somn la care concurase vartos sticla cu tuica de alaturi. Ale cui au fost viile astea, casele (se vedeau doua-trei case parasite in vale), biserica? Niste boieri, raspunde plictisit omul. Cica au murit demult. Au niste fete, dar si alea au acum peste 80 de ani si traiesc prin strainataturi.

O statistica, alcatuita de mine cu pasul, spune ca mai putin de o zecime din sutele si miile de hectare de podgorie de la Valea Calugareasca, Dealu Mare, Ceptura, Tataru, Malu Rosu sunt cultivate. In rest, pustietate. Europa, citesc in ziare, ne-a alocat fonduri insemnate pentru reinvierea podgoriilor romanesti. Cine se ocupa insa cu asemenea fleacuri? Ministrul viilor si al araturilor isi face agenda dupa cum stranuta Traian Basescu. Guvernul, pe bucatele si in ansamblul lui, se ocupa de Traian Basescu. Poporul, alegatorii, presa, serviciile, armata se ocupa de Traian Basescu. Traian Basescu insusi se ocupa de Traian Basescu. Ajuns la Bucuresti, deschid televizorul. Traian Basescu, vanat si incordat ca o sfecla, urla la ministrul Justitiei, pe care, inteleg, il va baga la "cremenal". Nici n-a pus-o bine, zic, ministru pe Norica Nicolai si s-a si dat la ea. M-am pacalit. "Profesorul" il ameninta pe interimarul Melescanu! Aliniata in spate, curtea de juri a presedintelui tipa asijderi: "la cremenal", "la cremenal". Se disting, manioase, vocile Elenei Udrea si Emil Boc. Dincolo de geamuri rugineste Romania.