Gaina jumulita si avocatii poporului

Va aduceti aminte de filmul numit "Erin Brockovich"? Ei bine, acolo sta solutia pentru buna convietuire a cetateanului roman cu statul: se numeste apelul la justitie. Ceea ce nu stie multa lume e faptul ca mult solicitata Curte Constitutionala nu s-a inventat numai pentru presedinti si prim-ministri, iar Constitutia insasi nu e facuta doar pentru a ne proteja patria de revizionismul maghiar.
Sa fii supus al Romaniei pare sa presupuna exclusiv disponibilitatea de a fi jumulit cu o frecventa mai mare decat intervalul necesar refacerii penelor. A ajuns intretinerea sa coste mai mult decat suma veniturilor lunare ale locatarilor? Furnizorul de agent termic opreste caldura pentru intreg blocul, desi unii locatari si-au platit datoriile? Statul trebuie dat in judecata. Soferii isi sparg cauciucurile in gropile nesemnalizate si pe liniile de tramvai neprotejate? Primariile trebuie date in judecata. Ai un pasaport expirat, dar cu o viza valabila pentru care ambasada in cauza nu-ti da duplicat decat cu adeverinta de la politie, iar politia nu vrea? Politia trebuie data in judecata. Procurorii tin dosarele in dulap cu lunile? Parchetul trebuie dat in judecata.
Legea pensiilor private obliga asiguratorii doar ca, la scadenta contributiilor (in medie, cam peste 30 de ani, motiv pentru care tema pare putin interesanta), sa returneze fix suma depusa, minus comisioanele de intretinere. Ce poti face, ca cetatean, e sa refuzi virarea celor 2% si sa dai in judecata statul.
Toate astea ar functiona, insa, cu o conditie: sa aiba cine te apara. In tari ca Statele Unite, un numar considerabil de avocati si-au format o reputatie din astfel de cazuri de justitie civica. Si au castigat si bani. Nu va trece mult pana cand juristii pentru care nu se va mai gasi loc pe piata multinationalelor si a afacerilor cu statul vor ajunge sa vada potentialul financiar si de imagine al acestui gen de intreprindere cu miza sociala. O alta conditie ar fi dezvoltarea unei constiinte civice la nivel popular, echivalenta, cel putin, cu interiorizarea reflexului de aparare in fata incalcarii a ceea ce constituie ratiunea existentiala a statului: protectia cetateanului. Dar asta va veni pur si simplu prin excesiva frecare a cutitului ajuns la osul celor carora li se tot zice, de aproape douazeci de ani, "Curaj, gaina, ca te tai".
Statul ca institutie si reprezentantii lui ca incarnare a functiilor democratice (si, prin aceasta natura concreta a lor, ca "buni de plata") n-ar face rau sa ia in consideratie reflexele gainii ramase fara pene. S-ar putea sa cotcodaceasca pana asurzeste si Bruxelles-ul.

---

Despre autor: