Fata nestiuta a Europei Libere In exclusivitate pentru Jurnalul National, Ioana Magura Bernard vorbeste despre fata nevazuta a Europei Libere, despre actiunile Securitatii, despre mortile suspecte de la Munchen si despre bucataria interna a postului in perioada comunista, date si evenimente necunoscute nici pana azi ascultatorilor din Romania.

Jurnalul National: In vara anului trecut, fostul director al Sectiei romane a Europei Libere, Nestor Rates, a dat publicitatii planul de masuri al Securitatii, din 18 august 1980, din dosarul lui Noel Bernard - nume conspirativ Sacalul. Se vorbea acolo de actiuni de compromitere a lui Noel si a Ioanei Magura Bernard. Cat a reusit aceasta actiune diversionista a Securitatii? Ioana Magura Bernard: In ce-l priveste pe Noel, actiunea era prea absurda pentru a avea vreo sansa de succes. Ideea ca Noel ar fi agent KGB, pe care vroia s-o lanseze Securitatea, s-ar fi lovit de la bun inceput de o respingere categorica, atat din partea autoritatilor germane, cat si a celor americane. De altfel, n-am auzit niciodata un astfel de zvon.

Cum s-au petrecut lucrurile in cazul dvs.? In ce ma priveste, s-au facut mai multe incercari de a fi prezentata ca agenta a Securitatii. Prima dateaza de pe la mijlocul anilor '70, cand directorul de atunci al Europei Libere, Bill Buell, a primit o scrisoare anonima in care se spunea ca am fost infiltrata la Radio cu misiunea de a-l cuceri pe Noel si a ma marita cu el, pentru ca, prin intermediul meu, Securitatea sa "conduca" sectia romana. Buell i-a aratat scrisoarea lui Noel, cerandu-si scuze. O a doua incercare a avut loc cu vreo 10 ani mai tarziu. La mijlocul anilor '80, Richard Cummings, directorul serviciului de securitate al Europei Libere, m-a chemat in biroul lui si mi-a spus ca, in urma cu circa un an, in Franta fusese descoperita o retea de spionaj. Impricinatii au comunicat politiei franceze ca eu as fi contactul lor in Germania. Alertata, politia germana m-a pus sub urmarire. Dupa 6 luni, m-a abandonat, dandu-si seama ca fusese dezinformata. Mi se pare insa foarte interesant ca actiunea de compromitere impotriva mea nu a incetat o data cu asa-zisa disparitie a Securitatii, in 1989. Ea a continuat mai departe.

In 1992, directorul de atunci al SRI, Virgil Magureanu, i-a scris o scrisoare lui Richard Cummings. Mai apoi, s-a vazut cu el si i-a dat unele informatii care va vizau pe dvs., dar si pe alti patru jurnalisti cunoscuti ai Sectiei romane. La intalnire a participat si directorul din acea vreme, Nicolae Stroescu Stinisoara. Ce s-a intamplat ulterior? Referitor la cei patru asa-zisi agenti "deconspirati" de Magureanu, as spune nu doar ca erau jurnalisti cunoscuti. Nestor Rates, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu si Liviu Tofan erau cei mai buni redactori ai Sectiei romane. Ma aflam, asadar, intr-o companie selecta. Richard Cummings m-a chemat din nou in biroul lui si mi-a comunicat "noutatile", de asta data insa pe un ton acuzator, desi era de mult la curent cu stradania Securitatii de a ma compromite. Atunci mi-am iesit din fire si am inceput sa strig la el: "Cum indraznesti sa-mi spui asa ceva? Stii doar perfect de bine ca sunt curata!". Dupa care am iesit din birou, trantind usa. Cat am mai lucrat la Radio, nu am mai auzit nimic de la Cummings.

Am intrat in posesia unei stenograme a discutiei dintre Richard Cummings si Virgil Magureanu trimisa de fostul sef al serviciului de securitate al Europei Libere, in 2005, la CNSAS. Magureanu spunea ca ati fi fost maior in Serviciul Roman de spionaj extern, fara nume de cod, si ca nu exista inscrisuri care sa dovedeasca acest lucru. El mai afirma ca ati fi fost folosita informativ, pana in 1979, prin intalniri personale cu ofiterul de legatura, cu care ati fi avut relatii intime. Ce l-a facut pe Cummings sa trimita acest document la CNSAS la 10 ani dupa ce parasise slujba de la Europa Libera? Mi-am pus si eu aceasta intrebare. Mai mult decat atat: i-am pus-o chiar lui Cummings, cu care am avut recent un schimb de e-mailuri. Mi-a raspuns ca a facut-o la cererea celor de la CNSAS. Daca ar fi adevarat, destinatarul nu mi-ar fi trimis e-mailul lui Cummings, continand dialogul lui cu Magureanu, precizand ca e bine sa stiu de el, ca sa ma pot apara.

Citeste si:

In Planul de Masuri din 1980, al Securitatii, nu se pomenea nimic despre asa-zisa dvs. activitate de agent. Se spunea, insa, citez: "Vom pregati pe Ilie Ciurescu sa intre in legatura cu sotia lui Sacalul, adica cu dvs., si sa realizeze contactarea ei in exterior, in mod acoperit, de preferinta intr-un hotel, pentru a da posibilitatea verificarii ulterioare din partea celor interesati". Care este adevarul? Tocmai asta este problema: ca adevarul lipseste. Nu am de unde sa stiu daca ideea Securitatii de a-l aborda pe Ciurescu in acest scop a fost pusa in practica sau a ramas doar pe hartie. Este insa limpede ca "informatiile" lui Magureanu sunt direct legate de pasajul citat de dvs., din Planul de Masuri. Ce dovada mai graitoare, privind continuitatea Securitate/ SRI?

Dupa cate stiu, si Richard Cummings a citat acest pasaj in lucrarea pe care a prezentat-o la 15 noiembrie 2007, la Conferinta Internationala a IICCR. Asa este. Plus doua paranteze: "(Ciurescu era un cunoscut prezentator de televiziune, fost coleg si prieten al Ioanei, si un binecunoscut agent al Securitatii. Potrivit dosarului, scopul era acreditarea ideii ca el este - dupa toate probabilitatile - persoana de legatura intre ea si organele de securitate romane.) Preferinta ofiterilor era ca intilnirile intre cei doi sa aiba loc intr-un hotel, pentru a le da posibilitatea celor interesati sa verifice ulterior daca intalnirea a avut loc intr-adevar. (Este exact ceea ce s-a intamplat.)". In a doua jumatate a anilor '60, atat Ciurescu, cat si eu eram foarte cunoscuti, pentru ca apaream aproape zilnic la televiziune si nu era un secret pentru nimeni ca aveam o relatie quasi-maritala. Nu ma pot pronunta in privinta legaturii lui Ciurescu cu Securitatea, desi in calitatea lui de insotitor constant al lui Ceausescu in vizitele oficiale in strainatate era imposibil sa nu fi fost implicat, dar nu neaparat si ca agent. Pot spune insa, cu absoluta certitudine, ca dupa plecarea mea definitiva din Romania, in aprilie 1969, nu l-am mai vazut niciodata pana in 1990, cand am revenit la Bucuresti pentru prima oara, dupa 21 de ani. Remarca lui Richard Cummings: "Este exact ceea ce s-a intamplat", reprezinta implicit o dubla acuzatie: colaborare cu Securitatea si, in context, adulter. Aceste randuri sunt continute si in scrisoarea deschisa adresata presedintelui IICCR, Marius Oprea, la 23 noiembrie 2007 si la care, pana astazi, nu am primit nici un raspuns.

Ce explicatii v-a dat Cummings? Explicatiile lui suna cam asa: fraza cu pricina nu are sensul ca eu m-as fi intalnit cu Ciurescu, asa cum au inteles toti cei care au citit-o sau auzit-o, ci ca Securitatea a facut ceea ce si-a propus. Si-a propus sa ma compromita si nu a reusit niciodata; ca remarca nu ii apartine, ci a luat-o dintr-un schimb personal de e-mailuri cu Rates - ca si cum asta l-ar scuti de raspunderea unei afirmatii publice, cel putin ambigue; ca nu-si aminteste s-o fi facut si ulterior, chiar ca n-a facut-o.