FRANTA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Bucurestiul a fost, candva, supranumit "micul Paris”. Era cochet, locuitorii sai pareau ceva mai civilizati si mai educati decat in zilele noastre, manelizarea si kitschul nu pusesera inca stapanire pe urbe. Romanul care se respecta vorbea franceza, scoala ajutandu-l sa aleaga pentru a o studia, cu prioritate. Intelectualii romani au fost atrasi de scoala franceza, multi dintre ei optand pentru aceasta. Modernizarea culturii romane insesi a evoluat sub semnul spiritualitatii franceze. - exclusiv ONLINE

STUDII LA PARIS. Primii emigranti romani la Paris au fost, de fapt, intelectuali. Cei atrasi de ideile Revolutiei franceze din 1789. Secolul al XIX-lea abunda in personalitati care au ales universitatile franceze pentru a-si efectua studiile. Petrache Poenaru, care si-a facut studiile la Paris, a fost un organizator al invatamantului romanesc. Nicolae Balcescu a stat si el la Paris, unde a urmat cursurile de filozofie a istoriei. Titu Maiorescu, un alt simbol al culturii noastre, si-a facut studiile la Paris, ca si Nicolae Iorga, care a studiat istoria tot in capitala franceza.

EMIGRATIA. Ulterior, foarte multi romani care alcatuiau elita politica, culturala si economica a tarii s-au vazut constransi sa paraseasca Romania, in anii dictaturii comuniste. Franta a fost unul dintre statele preferate de romanii care au ales exilul. Nume precum al lui Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil Cioran, Elvira Popescu, Vladimir Cosma, Paul Goma sunt dintre cele mai rasunatoare, cand vine vorba despre exilul romanesc din Franta, parte importanta a intelectualitatii de origine romana apreciaza unanim in viata culturala franceza. Si in prezent, diaspora romana din Franta numara zeci de mii de suflete, majoritatea atasate de patria de origine. De-a lungul anilor, si-a creat, cu mijloace proprii sau cu sprijinul unor personalitati sau organizatii locale, unele asociatii cu caracter cultural, destinate sustinerii si promovarii valorilor spirituale romanesti.

DIPLOMATIE. In plan politic, relatia cu Franta este una ce depaseste doua sute de ani. In perioada "Directoratului", dupa Revolutia Franceza din 1789, diplomatul si scriitorul Claude-Charles de Peysonnel a propus si sustinut infiintarea unor reprezentante ale Frantei in Principatele Romane, astfel incat in 1795 Franta isi deschide un consulat general la Bucuresti si, in 1798, un Consulat la Iasi.

La 29 noiembrie 1938, relatiile diplomatice romano-franceze au fost ridicate la nivel de ambasada, dupa cum informeaza Ministerul roman de Externe, care prezinta o sinteza a relatiilor bilaterale accesibila tuturor pe site-ul Internet al institutiei.

In septembrie 1944, Guvernul roman a recunoscut Guvernul provizoriu al generalului Charles de Gaulle, relatiile desfasurandu-se la nivel de legatie, iar de la 17 decembrie 1963, la nivel de ambasada.
La 20 noiembrie 1991 a fost semnat "Tratatul de intelegere amicala si cooperare intre Romania si Republica Franceza”, care a intrat in vigoare la 21 octombrie1992.

Citeste si:

MOMENTUL DE SIMPATIE. Un moment de simpatie maxima din partea Frantei la adresa fratilor intru latinitate din Estul proaspat eliberat de comunism al Europei l-a constituit Revolutia din decembrie 1989. Romania a devenit, in acele zile fierbinti, vedeta presei occidentale, cea franceza fiind parca si cea mai interesata de subiectul romanesc. Efervescenta zilelor Revolutiei romane, cea mai sangeroasa rupere de comunism din fostul bloc sovietic, i-a cuprins pe multi francezi care au simtit nevoia sa vina sa ajute. Imaginile cu orfelinatele romanesti, satele mutilate de politicile de industrializare a tarii, dar si cu oameni plangand de fericirea eliberarii dintr-o captivitate la nivel national, au adus in Romania caravane intregi cu ajutoare din Occident. Franta a devenit avocatul Romaniei in demersurile sale europene si euro-atlantice. Oricate suisuri si coborasuri s-ar fi inregistrat in relatiile bilaterale post-revolutionare, Bucurestiul a beneficiat atat de pe urma sustinerii deschise aratate de Paris, cat si de pe urma criticilor. In fond, nu veneau din ura, ci din prietenie.

VIZITE LA NIVEL INALT. Au fost si momente de cumpana, de raceala, au fost si impacari, cert este ca Romania are in Franta un partener in toate domeniile. Incepand cu 1990, relatiile romano-franceze au capatat amploare, semnificative fiind vizitele oficiale efectuate la noi de presedintii francez, Fran∏ois Mitterrand (in aprilie 1991) si Jacques Chirac (februarie 1997), sau a presedintelui Adunarii Nationale a Republicii Franceze, Philippe Seguin (noiembrie 1994). Vizite oficiale au efectuat si presedintii Romaniei, in 1992, 1994, 1999, 2000, 2003, 2005 si 2006, principalele teme abordate in cadrul acestora fiind obtinerea de sprijin euro-atlantic din partea vechiului aliat si prieten francez, dar si sporirea investitiilor franceze in tara noastra (Franta ocupa locul trei ca volum de investitii la noi), dat fiind efectul benefic al acestora pentru ambele tari, prin carea de noi locuri de munca.

TENSIUNI SI IMPACARI. Ultimii ani, marcati de libertatea de miscare a romanilor in spatiul Schengen au atras, inevitabil, si problemele. Romania s-a straduit in toti acesti ultimi ani sa convinga Occidentul, Franta inclusiv, ca nu exista un pericol de imigrare masina a romanilor, avand in vedere ca pe fondul cresterii economice substantiale, la ora asta Romania se confrunta cu o lipsa de forta de munca, iar somajul relativ scazut si continuarea ritmului dezvoltarii economice pledeaza in favoarea ramanerii fortei de munca in tara. Realitatea a contrazis afirmatiile liderilor de la Bucuresti, multi dintre conationali luand calea Vestului, imbatati de castigurile substantial mai mari fata de cele pe care le puteau obtine ramanand acasa. Din pacate, nu toti cei care au ales "relocalizarea” sunt cei mai harnici si cei mai seriosi dintre romani.

Am trimis si suti, si cersetori, avem si prostituate, facem si trafic cu minori, instalam tabere de nomazi la marginea marilor orase, nimic din ceea ce pateaza imaginea unui stat european civilizat nu ne-a scapat. I-am scos din minti pe francezi, pana intr-acolo, incat cetatenii romani - majoritatea rromi - au fost expulzati in masa, randuri-randuri imbarcati in avioane si depusi la Bucuresti, iar Romania a semnat la 30 august 2002 cu Franta, sub egida ministrului de Interne de atunci, devenit acum presedinte - Nicolas Sarkozy - un acord prin care se angaja sa faciliteze indepartarea tuturor cetatenilor romani aflati in situatie ilegala in Franta si readmiterea lor in Romania.

MAI BINE TACEAM. Nu de putine ori am iritat Franta. Decidentii de la Bucuresti au crezut ca Romania poate sa mai lase in urma vechile aliante, pentru a le favoriza pe altele. Ba chiar au inventat o Axa, ocolind Franta, in incercarea disperata de a intra in gratiile Administratiei de peste Ocean si ale aliatului sau european, Marea Britanie. Ne-am grabit sa fim primii la sustinerea oricaror initiative si solicitari americane, ceea ce a iritat prietenii europeni. In 2003, presedintele francez de atunci, Jacques Chirac, avea sa ne traga de urechi, intr-un discurs la Varsovia, considerat de presa franceza drept gafa la adresa nou-intratilor in Uniunea Europeana. Jacques Chirac le reprosa atunci Poloniei si mai multor tari foste comuniste, candidate la aderarea la Uniunea Europeana, inclusiv Romania, ca "au ratat o buna ocazie de a tacea”, prin sustinerea explicita fata de interventia americana in Irak, dezaprobata de Franta.

DREGEREA BUSUIOCULUI. A fost un moment de raceala in relatiile bilaterale, iar acum vrem sa dregem busuiocul, bazandu-ne, dupa cum afirma ministrul de Externe Adrian Cioroianu, pe "pragmatismul lui Nicolas Sarkozy, pragmatismul Guvernului pe care l-a constituit, care nu va putea sa ocoleasca relatia cu Romania”. Tot Cioroianu a fost cel care a incercat sa explice atitudinea romaneasca ce a stat la baza racelii resimtite in relatiile bilaterale. "Romania poate ca in ultimii ani a fost preocupata de agenda NATO. Stiam ca Franta ne sustine, problema noastra a fost sa gasim sustinerea Statelor Unite. Apoi am avut agenda Uniunea Europeana, iarasi stiam ca Franta ne sustine, urma sa gasim si acceptul unor tari precum Olanda sau poate Germania, pana la un anumit punct, tari care erau - Austria - putin mai sceptice in privinta posibilitatii noastre de adaptare la normele Uniunii Europene. Mereu am plecat de la ideea ca Franta ne sustine si este de partea noastra. Mereu am plecat de la ideea ca Franta ne sustine si este de partea noastra. Poate si Franta a plecat de la ideea ca Romania este invariabil in aceeasi barca sau de aceeasi parte a unor ipotetice baricade si uneori s-a intamplat, cum a fost cu episodul din 2003, uneori s-a intamplat sa navigam in directii diferite pe acelasi rau. Am convingerea insa ca au fost doar episoade”. Cititi maine - Nicolae Titulescu: De ce iubim Franta