Daca nu se va intampla vreo minune - si minuni nu prea se intampla!
-, Romania este scoasa din harta traseelor energetice. Aceasta pare a fi
consecinta principala pentru Romania a lansarii, zilele trecute la Sofia, de catre presedintele rus Putin a proiectului
Southstream, o conducta prin care gaz rusesc va tranzita Marea Neagra si apoi Bulgaria, pentru care, odata ajunsa in Serbia, sa
aprovizioneze si Balcanii si Occidentul in partea sa sudica.

Romania nu are insa a se plange. Si-a jucat execrabil cartea
energetica. Pe de o pare, intr-o miscare incredibila si unica pe plan european,
a cedat altora controlul asupra exploatarii putinelor resurse de hidrocarburi
(alti europeni nu le aveau nici pe astea!) pe care le-a lasat Dumnezeu romanilor.
Pe de alta parte, a umblat in mod sistematic dupa cai verzi pe pereti, parca
neavand ochi sa vada ce fac Germania, Franta, Italia, Austria, Ungaria, care au
jucat cartea energetica cu Rusia, caci alt gaz prin zona decat cel rusesc nu
era. Romania avea si ea piesele ei pe care sa le vanda Rusiei spre a nu se
expune retorsiunilor acesteia: rafinaria Petromidia (pe cand era la stat) sau
una din distributiile de gaze. Asa, insa, duce din greu pedeapsa Rusiei: Romania
nu are voie sa importe direct gaze de la Gazprom, putand-o face doar prin
intermediari, care sunt tot Gazprom, dar care percep comisioane grase. Ca
urmare, Romania plateste cel mai scump din Europa acelasi gaz rusesc cu toate ca
se gaseste la inceputul traseului de transport si nu spre finele acestuia. Romania
a realizat marea performanta ca, tot vizand chipurile evitarea dependentei de
Rusia, sa ajunga a depinde energetic mereu mai mult si mai urat de aceasta.
Este o performanta remarcabila, caci a fost obtinuta nu de vreuna din guvernari
aflata in deriva, ci prin contributia tuturor guvernarilor postdecembriste in
succesiunea si alternanta democratica.

Cu miscarea Southstream, Rusia preia in chinga si de la sud
Uniunea Europeana - caci de la nord o si face prin conductele existente sau
proiectate -, iar, in conditiile in care realizarea proiectului respectiv scade
sever sansele proiectului Nabucco, dependenta energetica a Uniunii Europene fata
de Rusia va creste. Mai mult decat pana acum, Nabucco - proiect care de
vreo 10-12 ani a ramas tot in faza de
proiect de aducere in Europa de gaze naturale din Caucaz, fara tranzitarea Rusiei - nu prea are finantare si
nici cu gazele de transportat nu sta mai bine.

Alegerea Bulgariei de catre Rusia nu este intam­pla­toare.
Pur si simplu pentru ca si Bulgaria a ales Rusia pentru a construi o centrala
nuclearoelectrica in locul celei de la Kozlodui, inchisa, din motive de siguranta
in exploatare, la presiunile Uniunii Eu­ropene. Nu a fost vorba de o coman­da
oarecare catre Rusia, ci de una de forta, pentru ca priveste energiile alternative
si nu resursele energetice conventionale cu care Rusia a fost blagoslovita de
Dumnezeu si pe care le vizeaza toata lumea. Alegerea Bulgariei ca traseu
principal atat pentru conducta de gaze, cat si pentru una de petrol este o rasplata
pe care Rusia, in actualul context politic european si mondial, intelege sa o
acorde Bulgariei, mai ales ca respectivele proiecte se conjuga minunat cu
propriile interese strategice. Daca Uniunea Europeana stramba cumva din nas la
demersul rusesc si isi va si arata iritarea nu va face decat o noua demons­tratie
de neputinta politica in marile probleme mondiale.