Telefonul lui Adrian Ilie a ramas mut zile la rand. Am incercat
saptamana trecuta, de mai multe ori, sa-l contactez pe managerul stelist pentru
a afla de la sursa ce miscari mai pune la cale. Cate tentative, tot atatea esecuri.
Paradoxal, aceste esecuri m-au bucurat. Fiecare dintre ele imi intarea
convingerea ca Adrian
lucreaza pe calea reusitei. Ultimele transferuri pe care Steaua le-a rea­lizat
mi-au confirmat ipoteza. Nici la ora actuala Adrian Ilie nu este prea
comunicativ. Semn ca stelistii se mai pot astepta la surprize placute. Neplacuta,
extrem de neplacuta devine postura in care sunt pusi tutarii care, nu cu mult
timp in urma, il acuzau pe Adrian Ilie ca ar fi doar un biet impresar-DVD, un
manager incapabil sa faca fata exigentelor pe care le presupune servirea unui
club de talia celui din Ghencea.

Lotul Stelei nu s-a intremat in aceasta iarna doar prin
aducerea unor noi jucatori. Importante, foarte importante sunt si transferurile
efectuate din infirmerie in terenul de joc. Ghionea, Plesan si Mirel Radoi, in
special Mirel Radoi, reprezinta piese importante in angrenajul echipei. Mentiunea
speciala pentru Mirel nu este una de complezenta. El este un lider innascut
(liderii nu se fabrica niciodata!), un lider condamnat sa aduca in teren
atitudinea care uneori i-a lipsit Stelei. Si ar mai fi ceva de spus. Cei care
cred ca Radoi este rasfatatul patronului, omul care taie si spanzura la echipa in
virtutea acestui statut, se insala amarnic. Radoi este un om adevarat, cu
picioarele pe pamant, pretinde respect fiindca stie sa respecte si nu se face
vinovat de actiunile subversive pe care altii i le-au pus in carca. Iar atunci
cand a mai gresit, uneori chiar fata de sine, nu a facut-o decat din dorinta de
a-si ajuta echipa mai mult decat ii permiteau posibilitatile momentului.

Informatiile pe care le am dupa depasirea primei borne a
pregatirilor de iarna intregesc ideea de bine. Marius Lacatus nu a facut rabat
de la rigoare, dar a antrenat si atmosfera din sanul lotului. Nu este usor sa pastrezi
in echilibru cumpana dintre solicitarea la efort si predispozitia jucatorului catre
o stare de suficienta. Marius a reusit. Stelistii au trecut fara crispare peste
amarul pe care-l presupune in activitatea lor perioada acumularilor fizice.

In competitia cu sine pare ca Steaua a castigat partida. Dar
punctele adevarate se obtin in competitia cu adversarii din campionat. Abia
atunci se dau diplomele de merit. Intre timp nu ne ramane decat asteptarea.