SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un chioscar de la gara vinde mai bine ca altii aceleasi carti care pot fi gasite si-n librarii, fiindca si-a facut un afis pe care scrie ca sunt romane de citit in tren. Si nu orice fel de romane ci "tocmai bune de citit in tren".

Asupra calatorilor precizarea are un efect radical. Cum cere unul o carte, cum se asaza mai multi la rand si o cumpara si ei. Fapt ce inseamna ca si intre romanele de citit in tren exista diferente, pentru ca si intre calatori exista diferente. Iar calatorii care cumpara fara sa ezite unul din romanele ce se vand la gara ori sunt cititori cu un gust sigur ori obisnuiesc sa mearga mult cu trenul si au invatat sa aleaga.

Paradoxul unei calatorii lungi cu trenul sta in faptul ca e mai convenabil sa zbori la New York decat sa te tarai unsprezece ore pana la Oradea. Chiar si cand ai treaba la Oradea si nu ai nici un motiv sa te duci la New York. Trebuind sa merg la Oradea, am cumparat si eu unul din romanele de citit in tren. De indata ce l-am luat in mana, mi-am dat seama ca nu era un roman pentru trenul rapid, ci pentru personal. As putea, acum ca l-am dus cumva pana la capat, sa spun ca l-as recomanda in special calatorilor care merg cu personalul la Sighetu Marmatiei si in nici un caz celor care umbla cu Sageata albastra. Dar ar fi sa intru in subtilitati pur artistice, iar in tren lumea citeste nu ca sa-si exerseze criteriile de valoare, ci sa treaca timpul.

Citeste si:

De altfel mi-a spus-o si chioscarul din gara: Matale, ca te vaz om mai elegant, iti dau ceva cu dragoste si ai sa vezi ca nici nu simti c-ai ajuns la Oradea. De unde stia omul ca merg la Oradea, e un mister. Unul din misterele accesibile, probabil, celor care nu pleaca mai departe de Brasov si trebuie sa-si omoare timpul cu romane politiste. Deosebirea, se vede treaba, nu-i la autori, e la modul in care rezolvi ecuatia timpului: schingiuiesti metodic timpul, ca in thrillerele cu ucigasi in serie, il ingropi in fundatii de beton, ca-n povestile cu mafioti, il ciuruiesti cu sange rece, ca sa nu-l vezi cum sufera sau tragi de timp si-l lungesti, si-l rasucesti, ca in romanele de dragoste cu miliardari care cunosc pe o plaja din Miami fete sarace, dar frumoase si cad in limba dupa ele.

Formularea asta, cu cazutul in limba, e a unui editor din Oradea, care mi-a telefonat sa-mi propuna o afacere. Eu sa-i scriu in jumatate de an vreo sapte-opt romane cu miliardari, care cunosc pe o plaja din Miami fete sarace, dar frumoase si traiesc cu ele un roman de dragoste de circa 350 de pagini, iar el sa-mi dea lunar un fel de salariu, ca s-o las mai moale cu ziarul si sa ma concentrez asupra lucrului la carti. Te asigur ca n-o sa te istovesti, mi-a zis ingeniosul editor din Oradea. Nu trebuie sa-ti faci probleme cu stilul si constructia. Ca sa ai o idee de ce astept de la dumneata, cumpara din gara unul din romanele alea tocmai bune de citit in tren si, dupa ce-l termini si se termina si calatoria, semnam contractul.