Orice, numai ucideti!

Sa ucidem mistreti, sa ucidem caini, sa ucidem cai, sa
ucidem porci, sa ucidem gaini, sa ucidem miei, sa ucidem pui de orice animal, sa
ucidem! Sa ucidem, in general, orice. Ucideti, baieti, ucideti! Orice, numai
ucideti! In aceasta frumoasa tara care este Romania, noi avem multe animale de
ucis. N-avem noi timp cate animale sunt de chilarit in tara asta frumoasa numita
Romania. Am aflat ca la tara vacile se omoara cu un topor dat chiar aici, in
frunte, putin deasupra ochilor, dar nu cu partea ascutita, ci cu cealalta. Vaca
nu moare din prima. Mai intai ingenuncheaza in fata proprietarului, nu din
curtoazie, fireste. Pe urma animalul... scuze, proprietarul ii mai trage cateva
si, astfel, vaca-i gata. Eventual, se enerveaza ca e atoasa si nu fierbe repede.

Un turist englez povestea zilele trecute ce fascinat a fost
el de ritualul omoratului porcului la noi, la romani. “A fost super, man, a
fost really marfa” (invatase cuvantul asta, “marfa” si-l folosea de cate ori
putea). Pentru el, guitatul porcului cu cutitul in gat era un cantec. Nu stiu
daca o arie dintr-o opera, o bucata simfonica, un demers pop-rock sau o intentie
disco. Fascinat de disperarea cu care porcul alerga sa-si scape viata, dar, in
egala masura, de tenacitatea vanatorului care nu si nu. Bine, ca daca mai stia si
putina anatomie porcina vanatorul, poate c-ar fi reusit sa-l omoare din prima,
cu o lovitura bine plasata pe carotida si toata tevatura omoratului porcului (a
se citi “ritual”) n-ar mai fi fost atat de jenant spectaculoasa pentru orice
buimac englez ratacit prin Romania.

Romanul ucide cu bucurie orice-i dai. O neputincioasa gaina
daca i-o dai s-o taie, el o freaca de-i merg fulgii, dar pana la urma, tot o
omoara. Am aflat cu bucurie de vanatoarea de mistreti a lui Tiriac si m-am
bucurat cu sinceritate ovina. Am aflat de la TVR de o vanatoare de caini in
plina strada si m-am bucurat cu bucurie... a... da, m-am bucurat cu bucurie de
spiritul de rezolvator de probleme al romanului. Cum cainii “prezentau un mare
potential agresiv”, acestia, bineinteles, trebuiau ucisi. Din perspectiva
jurnalistica, asta nici macar n-ar fi trebuit sa fie o stire. Ca omul omoara
animale e o treaba fireasca (???). Daca acei caini, in schimb, ar fi iesit care
cu furci, care cu topoare, sa-i omoare pe intelectualii aia pe motiv ca “prezentau
un potential agresiv” fata de rasa lor, asta ar fi fost cu adevarat o stire.
Pentru ca eu tin cu animalele, nu cu oamenii, imi place sa-mi imaginez o stire
despre un masacru al mistretilor indreptat impotriva oamenilor. Ce ziceti de
imaginea asta: Tiriac sa zaca inert in zapada, iar mistretul cu colti de argint
sa faca o poza cu o copita pusa pe pieptul lui. “Marfa”, cum ar zice englezul ala
fascinat. Sau calul din stirea de la PRO TV, cel lasat sa moara in zapada, pe
motiv ca nu mai putea sa munceasca, si nu doar de catre proprietarul lui, ci si
de veterinari (“se terminasera orele de program”). Si veterinarii se-mpusca,
nu-i asa?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe