Necenzurat - "Intre patru ochi" cu Ceausescu?

Ceausescu, un portret in jocul de oglinziPentru istoria comunismului, amintirile fostilor demnitari reprezinta o sursa de o importanta deosebita. Aflat timp de 15 ani in "bivuacul puterii", Silviu Curticeanu este in masura sa fie considerat o sursa de prim-rang pe tema stilului de lucru, comportamentului si relatiilor directe pe care le avea Ceausescu. Prezentam in cele ce urmeaza cateva pasaje din cartea sa memorialistica "Meditatii necenzurate", aparuta la Editura Historia, anul trecut (cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei).

O discutie lunga si oarecum edificatoare despre partid am avut-o cu Ceausescu abia in anul 1985, inainte de Congresul al XIII-lea al partidului; a fost poate discutia cea mai calma pe care am avut-o vreodata cu el, tinand seama ca a durat mai bine de opt ore, s-a purtat "numai in doi" si mai ales ca au lipsit iesirile lui nervoase, nerabdarea, graba si etichetarile aducatoare de stari de tensiune atat de dezagreabile pentru orice interlocutor.

O DISCUTIE TÊTE-À-TÊTE. In dimineata acelei zile mi-a cerut relativ devreme sa-l sun acasa.

L-am sunat; la celalalt capat al firului o voce calma este pusa, contrar obiceiului, pe sotii:

- Curticeanu, sper ca tu mai cunosti prevederile statutului partidului!

Raspund sec si putin convingator:

- Da.

- Bine, atunci vin imediat la birou si ne apucam de treaba, sa definitivam propunerile de modificare a statutului.

Am intrat oarecum in panica, pentru ca nu aveam la indemana un statut si recunosc, cu smerenie, ca nu eram un bun cunoscator al prevederilor sale; timp de reimprospatare a cunostintelor nemaiavand la dispozitie, m-am lasat de nevoie "in plata Domnului".

Ceausescu era, de regula, oricand si cu oricine, un interlocutor dificil si, de aceea, fiecare dintre noi prefera ca la o discutie cu el sa nu fie singur; in ultima perioada eu eram tot mai des vaduvit de dreptul de a fi "asistat", suportand, de cele mai multe ori, pe post de paratrasnet un monolog isteric sau un dialog purtat din capul locului de pe pozitii inegale.

Ceausescu era, recunosc, in mod obisnuit, concis si clar cand isi exprima un punct de vedere si eu dobandisem, mai bine ca oricine, "arta conversatiei" cu el; sa-l aprobi, cu orice pret, era o prostie; sa-l contrazici, o prostie si mai mare; daca taceai din gura aveai sansa sa-si revina singur; daca il contraziceai, fara sa stii cum, il intaratai intr-atat incat ramanea consecvent cu cele spuse, indiferent de dimensiunea prostiei si de consecintele posibile.

Arta mea consta nu in a-l aproba sau contrazice, ci in a-mi exprima nedumerirea sau a-i pune intrebari suplimentare care, la timp si bine plasate, il faceau sa reflecteze si-l aduceau, de multe ori, pe fagasul normal.

In zilele lui proaste, tot mai frecvente in ultima perioada, cand, nervos sau grabit, pronunta fraze balbaite sau neterminate, pentru mine era tot mai greu sa-i ghicesc intentiile, iar pentru altii imposibil.

In acea zi discutia a fost, din toate punctele de vedere, atipica; in locul conciziei obisnuite, al dialogului strict la obiect, Ceausescu avea chef de vorba, tragea de timp pentru ca nu avea ceva mai bun de facut sau pentru ca nu stia nici el, inca, ce modificari vrea sa aduca statutului.

Asezati la masa de lucru din biroul sau, unul langa altul, el rasfoia agale statutul, iar eu incercam sa pastrez ritmul impus de el pentru a avea in fata mereu aceeasi pagina; stradania mea era usurata de faptul ca statutul ce-l avea in fata era tiparit cu litere mari, la fel ca toate materialele care ii erau adresate, deoarece avea vederea slabita dar, din pura cochetarie si dorinta de "tinerete vesnica", nu purta ochelari; este drept, cand de cateva ori l-am surprins cu ochelarii pe nas. Arata "ca dracu".

Rasfoind statutul, Ceausescu isi exprima, cu voce tare, incantarea fata de prevederile referitoare la rolul conducator al partidului, fata de cele privind structura organelor de conducere ale partidului si, mai ales, fata de cele doua principii de baza - centralismul democratic si disciplina de partid - care i-au dat posibilitatea sa asigure unitatea de monolit a partidului si sa ridice cultul personalitatii pe "noi trepte" de primitivism.

Desi calm si binedispus, Ceausescu pastra acelasi grad de seriozitate, niciodata, in nici o imprejurare si cu nimeni, el netolerand ca o analiza oficiala sa se transforme intr-o discutie familiara sau superficiala, ca principii si reguli de partid sa fie tratate in termeni echivoci.

Poate fara sa vrea, din pura obisnuinta, imi tine un discurs despre modelul stiintific si umanist al civilizatiei comuniste, despre necesitatea formarii omului nou, despre faptul ca adevarata libertate nu se poate afirma decat in cadrul bunastarii generale, a libertatii si independentei intregului popor.

"SPIRIT REVOLUTIONAR". Figura lui linistita, deconectata, se incranceneaza pe data cand mini-discursul ce-mi este destinat aminteste de spiritul revolutionar, de patriotismul socialist, de dragostea fata de munca, de hotararea de a milita neabatut pentru socialism si primeste accente de furie cand se refera la elementele cosmopolite, la snobii care au abandonat combativitatea partinica si au adoptat o atitudine contemplativa, la cei care nu au o pozitie ferma fata de lipsuri si neajunsuri, tolereaza sau nu fac o opozitie neta fata de ideile retrograde, idealiste, anti-stiintifice care circulau prin Occident.

Nu stiu ce vede el pe chipul meu, dar eu, pe dinauntru, imi dau seama ca preludiul prelungit pe care mi-l debiteaza nu este de bun augur, ca modificarile nascute in capul lui sunt din nou dintre cele facute sa otraveasca sufletele, sa nu lase nimanui o clipa de liniste, de ragaz.

In aceasta faza a monologului, cu vadite accente de discurs la un moment dat, imi marturiseste indoiala cu privire la faptul daca Partidul Comunist Roman mai este sau nu un partid de avangarda, daca nu cumva sintagma este depasita si ar trebui sa fie inlocuita sau oricum inteleasa intr-un sens mai larg, din moment ce circa 33% din populatia activa este inrolata in partid.

Profit de indoiala exprimata si incerc sa provoc, pentru a vedea ce gandeste, o discutie teoretica despre tipurile de partid existente in societatea moderna. Subiectul nu-l intereseaza si asculta cu vadit dezinteres aprecierile mele despre Partidul Laburist Britanic sau despre Partidul Social Democrat German, la care, la inceputul secolului XX, aveau 1,6 milioane si respectiv mai mult de un milion de membri.

Determinat de faptul ca i-am intrerupt discursul, Ceausescu trece in sfarsit la modificarea propriu-zisa a unor prevederi ale statutului.

Propunerile de modificare gandite de Ceausescu pot fi sistematizate pe cateva grupe principale.

O prima grupa cuprindea prevederi care, dupa spusele lui, aveau rolul sa ridice pe o treapta mai inalta calitatea de membru de partid, sa sporeasca, stiut fiind ca hartia rabda orice, responsabilitatea sociala a comunistilor.
Respectand meteahna sa in materie de tehnica normativa, inceputul nu putea fi facut fara o formula declarativa, demagogica, cu iz mobilizator. Iat-o in adevarata ei maretie:

"Comunistul se angajeaza sa militeze cu toate fortele pentru triumful socialismului si comunismului, sa serveasca in toate imprejurarile interesele poporului, independenta si suveranitatea patriei; sa se preocupe permanent de ridicarea nivelului politic si ideologic, sa se calauzeasca de spiritul revolutionar in intreaga sa activitate."

In legatura cu aceasta fraza demagogica am vazut, mai tarziu, ca propaganda de partid a intrat in transa, pentru a demonstra ca ea "evidentiaza ca partidul pune exigente sporite in fata membrilor sai, corespunzator demersurilor noi, mai ample si mai profunde ale obiectivelor politice, economic si sociale preconizate in programul sau."

SARCINILE DE PARTID. Deschiderea declarativa a fost urmata, ca de obicei, cum ma asteptam, de doua reglementari concrete; prima avea menirea sa intretina starea de tensiune, de suspiciune si de teama si cerea comunistilor "sa raporteze periodic in fata organului sau a organizatiei de partid despre modul cum isi indeplinesc sarcinile si atributiile incredintate"; a doua insemna introducerea unei noi sanctiuni care avea particularitatea, deloc neglijabila, ca producea efecte nu numai in privinta activitatii politice, cum era firesc, ci si in legatura cu activitatea profesionala si consta in posibilitatea suspendarii pe cinci ani a dreptului membrului de partid de a fi ales in organele de conducere ale partidului, sau de a fi numit intr-o functie de conducere pe linie de stat.

Desi, cel putin pentru mine, intentiile lui erau clare, Ceausescu se simte obligat sa-mi dea explicatii suplimentare:

Curticeanu, aceste modificari "trebuieste" sa le facem, deoarece la unii, chiar din conducerea partidului, exista o tendinta de automultumire, de scadere a simtului de raspundere; punandu-i sa raporteze, sa dezbata critic si autocritic problemele, ii vom trezi la realitate si-i vom face sa se puna pe treaba!
Tov. Ceausescu, introducem in statut o sanctiune care are efecte pe linie de stat; nu impiedicam prin aceasta o promovare profesionala pe criterii politice?
Da, draga, stiu; dar, daca nu-i ardem si la punga, de vorba buna multi nu stiu sa asculte si, nu vezi, se lasa pe tanjeala!

Atunci cand urmarea un anume scop, principiile nu aveau nici o valoare pentru el si orice atentionare devenea de prisos.

Este drept ca in aceasta privinta, ca si in multe altele, stia sa fie inconsecvent, uneori in sens pozitiv. La schimbarea din functie a unui viceprim-ministru, manios, m-a pus sa scriu in decretul de destituire, ca insul nu are dreptul sa ocupe cinci ani nici o functie de conducere pe linie de stat; n-au trecut decat cateva luni si tot el m-a chemat si mi-a cerut sa redactez un decret de numire a aceluiasi personaj in functia de ministru; replica mea referitoare la suspendarea, pe cinci ani, a dreptului acestuia de a ocupa functii de conducere, stabilita prin decretul amintit, a fost inlaturata cu nervozitate, pe argumente "juridice".

Ce dracu, Curticeanu, tu nu stii ca un decret poate fi modificat prin alt decret?!!!

Stiu prea bine, dar, fiind vorba de o modificare, va intreb daca o fac in mod expres sau o las sa fie implicita?
Implicita, draga, ca afara de tine intelege toata lumea!

"TINERET COMUNIST SANATOS". S-a oprit indelung la o prevedere referitoare la primirea tinerilor in partid; indoind cu o anume delicatete coltul paginii pe care o avea in fata, gest caracteristic lui, Ceausescu, dominat de o umbra de romantism revolutionar", imi povesteste cu placere intamplari din perioada in care a condus destinele tineretului comunist; cand se trezeste la realitate, devine pragmatic si hotaraste sa ridice de la 26 la 30 de ani varsta pana la care tinerii se primesc in partid numai daca sunt membri ai UTC; imi explica si de ce:

Curticeanu, organizatiile de tineret trebuie sa-si asigure, mai mult ca acum, un rol major in formarea unui tineret "sanatos", "cu inalte virtuti si idealuri comuniste".

A doua grupa de modificari cred ca a fost, fara sa o marturiseasca, motivul principal care l-a determinat atunci sa-si piarda vremea cu perfectionarea prevederilor statutului.

Prima modificare din aceasta grupa consacra un principiu drag lui, pus in aplicare de multa vreme: rotatia cadrelor la alegerea tuturor organelor de conducere ale partidului.

Zicerea lui era simpla si clara: "Cu prilejul alegerii organelor de partid, de la biroul organizatiilor de baza pana la Comitetul Central inclusiv, se va avea in vedere, in conformitate cu principiul rotatiei, innoirea de cel putin 1/3 din numarul membrilor acestor organe".

Rotatia cadrelor ce putea fi un principiu democratic, asa cum este prin diverse parti ale lumii, a insemnat pentru Ceausescu posibilitatea de a schimba, fara alte explicatii, pe oricine, daca, dintr-un motiv sau altul, devenea indezirabil. Preocupat sa-i roteasca pe altii, Ceausescu a uiat ca-i venise lui randul la rotatie, ca exercitarea puterii trebuia sa fie limitata in timp, in primul rand pentru el; s-a crezut ales pe viata si a ignorat faptul ca viata poate fi scurtata, fara dreapta si cumpanita judecata, ori de cate ori vremurile si vrerea oamenilor se unesc pentru a determina o schimbare radicala.

A doua modificare din aceasta grupa prevedea ca membrii de partid care isi desfasoara activitatea in strainatate nu pot fi alesi in organele de conducere ale partidului ori inceteaza sa mai faca parte din acestea pe timpul cat isi indeplinesc mandatul peste hotare; de asemenea, s-a prevazut ca nu pot fi alesi in organele de conducere ale partidului ori inceteaza sa faca parte din acestea membrii de partid care se pensioneaza.

In legatura cu aceasta modificare, Ceausescu imi da cu seninatate o explicatie mincinoasa, sustinand, fara sa clipeasca si fara jena, ca ea este impusa de necesitatea de a asigura o prezenta efectiva si activa la rezolvarea problemelor a tuturor celor care fac parte dintr-un organism de conducere.

Ascultandu-l, imi dadeam seama ca Ceausescu nu poate fi sincer, niciodata, cu nimeni, nici macar intr-o discutie intre patru ochi.

Nicusor, urmarit de SecuritatePresedintele Consiliului Central al Sindicatelor, primul secretar UTC si presedinta Consiliului National al Femeilor; de asemenea, primii secretari ai Comitetelor judetene de partid, stabilite de Comitetul Central, au devenit, pe timpul cat detineau aceste functii, membri sau membri supleanti ai CPEx. In baza acestor prevederi, Nicu Ceausescu (foto) a devenit automat membru CPEx, fie ca prim-secretar al UTC, fie ca prim-secretar al judetului Sibiu. In legatura cu Nicu Ceausescu, legendele de tot felul nu mai contenesc; una dintre ele, la moda, din cand in cand, este aceea ca el a fost ostracizat la Sibiu din cauza neintelegerilor cu parintii sai. Nimic mai neadevarat. Nicu a fost urmarit de mama sa mai rau ca un "dusman de clasa", eu insumi vazand pe biroul ei poze ale lui Nicu, luate de cine trebuie, in pozitii erotice, cu persoane de sex feminin, care deveneau prin acest simplu fapt indezirabile; intre fiu si tata au existat divergente clare de pareri, Nicu incercand in limite care, va asigur, nici macar el nu le putea depasi, sa influenteze in bine hotararile tatalui sau. Aceste relatii, de multe ori tensionate si din cauza exceselor comportamentale ale fiului, n-au redus sau anulat fireasca si neconditionata afectiune parinteasca. Trimiterea lui Nicu la Sibiu nu a insemnat o ostracizare, ci, dimpotriva, o trambulina spre o functie importanta in conducerea partidului Ceausescu, asa cum a facut-o in cazul sotiei, vrand sa aiba de partea sa atuul promovarii treptate, prin ocuparea unor functii intermediare - importante si diverse.

"Agenturile"...La un moment dat, Ceausescu a fost informat de organele de Securitate ca multi pensionari, chiar ilegalisti, aflati cu sacii in caruta, au inceput sa-l barfeasca, la inceput cu masura si apoi in gura mare, iar cei aflati in strainatate sunt tot mai mult contaminati de "stilul de viata occidental", unii dintre ei putand fi chiar racolati de "agenturile straine", asa cum s-a intamplat in cazul "Pacepa", care nu i-a iesit niciodata din cap.In loc sa-si puna mintea cu fiecare, Ceausescu i-a eliminat pe toti, in bloc, in temeiul unei prevederi de principiu, inscrisa in statut si aprobata, la Congres, inclusiv de multi dintre cei care se aflau in aceasta situatie.
Automatismul in excluderea unor categorii din conducerea partidului a fost urmat, din alte interese, evident, de un automatism in alegerea unor persoane in organisme de conducere ale partidului, exclusiv pe criteriul ocuparii unei anumite functii. Cititi si: "Ceausescu nu a avut incredere in nimeni!"

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe