Constantele umane afective sunt gravitatea si tristetea, spun specialistii. Romanii, se pare, cum au prins de veste, le-a convenit de minune si, automat, si le-au aplicat... pe "figura". Unii sunt de parere ca, odata cu instaurarea comunismului, care
Constantele umane afective sunt gravitatea si tristetea, spun specialistii. Romanii, se pare, cum au prins de veste, le-a convenit de minune si, automat, si le-au aplicat... pe "figura". Unii sunt de parere ca, odata cu instaurarea comunismului, care a facut ravagii in vietile romanilor cu ceva mai multa sensibilitate, apasarea sufleteasca si-a gasit culcusul in privirile lor, la inceput temporar, apoi pe durata nedeterminata.
Practic, tristetea si-a revendicat drepturi biologice depline. Amaraciunea invadatoare s-a hranit, decenii de-a randul, cu resturile fragile ale bucuriei firesti, proprie, de altfel, oricarei structuri umane.
Doar stim si noi, Creatorul ne-a dat viata din dragoste! Ne asteptam, insa, ca, dupa asanarea "ciumei rosii" - e adevarat, nu totala! - fetele romanilor sa se mai limpezeasca un pic.
Sa se descreteasca, sa-si lepede lehamitea sau sa uite de ea, sa-si oxigeneze, fara eforturi supranaturale, nu numai plamanii, ci si vointa, gandurile bune, sperantele, curajul de a fi ei insisi.
S-a intamplat un fenomen exact pe dos: impinsi, cu forta - la inceput, subtil, apoi din ce in ce mai agresiv - sa consume toate, dar absolut toate produsele de import, de la filmele violente (marca societatilor in care violenta este "imparateasa"!) la droguri, pornografie, crize politice si... E-uri, romanii s-au ratacit, in buna parte.
I-au ajutat, vreme de 17-18 ani, scandalurile politice, transformate in show-uri mediatice. Le-au stat alaturi ploile torentiale de minciuni ale alesilor. Şi, implicit, degradarea vizibila a vietii, bolile - suntem printre primii, in Europa, la capitolul "maladii" -, si imposibilitatea de a traversa "labirintul groazei" - testul la care ne-au supus si continua sa ne imbie cu el cei care ne conduc.
De acolo, de unde isi duc zilele, unii isi cer, cu agresivitate, plata propriei pierderi. Iar agresivitatea tinde sa-si mareasca hotarele; devine litera de lege si stare de spirit. Indiferent de imprejurare si de loc: in familie, in societate, in colectivitati restranse, la munca, pe strada.
Oamenii devin agresivi cand sunt mintiti, inselati, insultati; cand, bunaoara, dupa ce-l voteaza, chipurile, pe salvatorul neamului, care le promite "binele absolut", se trezesc atacati de cetele diavolesti ale patimilor lui.
Ostile, se-ntelege, oricarui progres al Romaniei. In acest sens, ar fi intelept sa ne luam toate masurile de precautie pentru a preintampina cel putin urmatoarele "averse" basesciene care se anunta devastatoare in ce priveste atat soarta celor ce si-au pierdut drumul, cat si a celor care merg mai departe.
Numai ei stiu cum.
Inutil sa ne mai intrebam de ce sunt romanii din ce in ce mai gravi, tristi sau agresivi, indiferent de imprejurare...


Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.