Omul care ne-a incantat adolescenta, rebelul carismatic si senin , a dat din aripi si din zbaterea lor s-a incropit o Editie de Colectie, dar si un CD de Colectie, care vor aparea luni, 21 ianuarie 2008.

Scrisori de dragoste de Loreta Popa Parfumul unei scrisori ramane parfum, chiar daca scrisoarea este de data recenta si nu poarta amprenta anilor.

Mircea Baniciu a fost, este si va fi mereu iubit, idolatrizat. E firesc si normal. Era luat cu asalt dupa fiecare concert, primea saci cu scrisori de la admiratoare. Are si astazi scrisori pe care nu a gasit ragazul sa le deschida. Va dati seama?! Scrisori de acum 20-30 de ani... Ce comori nepretuite...
L-am rugat sa le deschida pentru noi, dar la cea dintai pecete rupta emotiile au decis in locul sau. Nu le poate publica. L-am inteles si am lasat cuvintele la locul lor, cuminti, asteptand in plicul lor sa fie citite de ochii lui Mircea Baniciu. Povesti, adolescente de acum 20 de ani sau 30, cine stie, iubiri platonice sau pasionale... Sunt ale lui. Si ale lui raman.

NEGOCIERE. "Am terminat liceul fiind unul dintre cei frumusei ai clasei, zic unii, nu si dintre cei mai silitori intr-ale invataturii. Am avut sansa sa fiu intr-o clasa deosebit de unita si am ramas prieteni aproape cu totii dupa atatia ani. Se intampla destul de rar, cred eu. Recent, la una dintre intalnirile noastre, doua dintre colege ne-au povestit cum ne-au negociat (pe mine si pe un coleg). Hazul a fost maxim cand am aflat ca Baniciu era la acelasi 'pret>> cu unul din cei mai bine cotati elevi. Mai tarziu am impartit ca baietii si examenul de Bacalaureat. De chiulit n-am prea chiulit, scoala fiind una destul de severa, in schimb ceaiurile de la sfarsit de saptamana se cam lasau cu pupaturi... Liceenii de azi sunt cu siguranta mult mai evoluati... Azi ma vad un pusti timid si care astepta ceva-ceva senzational! Ma visam atunci fara sa stiu cum, cantand pe scena unei mari sali de spectacol, iar cand visul se termina ma gandeam la cat de departe am nesocotinta sa visez."

VISE NEBUNESTI. "N-a trecut mult si iata-ma facand parte din trupa cea mai titrata a vremii... Sa te tii! Din baiatul uitat uneori in ultima banca am devenit idolul disputat. Primeam scrisori intr-o veselie! Nesperat! Pentru mine, un fan convins al trupei Phoenix, pe care o idolatrizam, si nici in cele mai nebunesti vise nu credeam ca mi se va intampla sa ajung pe scena cu ei.

Citeam scrisorile cu uimire! Multe dintre ele au ajuns pe la vecini si le-am gasit deschise dupa o vreme. Erau si ei curiosi sa afle cine sunt si ce scriu fetele si fanii. Intr-un sfarsit de vara, intorcandu-ma acasa, unul dinte vecini mi-a deschis usa si mi-a aratat doi saci imensi plini cu scrisori! Minunat! Ce senzatie am trait in toti acei ani! Nu ma mai simteam singur, iar senzatia era aceea ca nimic si nimeni nu va mai putea schimba ceva.

Nu eram singurul, asa cum era si normal, fanii si fanele ne imparteau dupa gust... fiecare dintre noi avand zone de influenta bine delimitate. Azi ma gandesc cu drag la fiica mea. Are 15 ani si idolii pusi pe perete. Ma bucura sa vad ca multe chestii raman aceleasi si imi aduc aminte cu emotie de tot ce mi s-a intamplat mie in anii aceia... Pustiul meu de 3 ani are deocamdata un singur idol... pe taica-sau. Ce va fi mai incolo imi imaginez... Astazi nu am o bucurie mai mare decat aceea de a vedea trei generatii (sau poate chiar mai multe) cantand o data cu mine cele mai multe dintre cantece. Sunt mai bine de 30 de ani de cand sunt pe scena (fara sa-i simt) si uitandu-ma la public ma simt uneori ca atunci cand am inceput. Cat despre tineri, ma bucur ca sunt cu mine, dar e cumva normal... pentru ca muzica lor de astazi, desi pusa pe dance sau house, contine multe dintre temele originale create de marii muzicieni ai anilor '70", a incheiat Mircea Baniciu. Folk You! Vama Veche - 26 august 2006 Vama Veche - 11 august 2006 Mamaia - 3 august 2007 Mamaia - 4 august 2007

Cititi si celelalte articole ale editiei de colectie Mircea Baniciu - luni 21 ianuarie 2008

- "Ce frumos canta baiatul"
A luat lectii de pian, dar dupa ce a vazut filmul "Tinerii" s-a indragostit de chitara. In liceu a cantat cu Hyperion, prima lui trupa.

Citeste si:

- Sapte ani frumosi cu Phoenix
In iarna anului 1970, Nicu l-a chemat pe Mircea la o discutie. De fapt, a fost examenul de admitere la Phoenix, absolvit cu brio.

- Nicu&Co au plecat. El a ramas
Mircea povesteste in premiera despre cele intamplate inainte si dupa 31 mai 1977, atunci cand Nicu a reusit "marea evadare".

- Libertate...
Dupa plecarea colegilor de la Phoenix, dezamagit, singur, trist si neconsolat... am plecat la mare unde am primit mai multe angajamente.

- La armata
Mircea Baniciu s-a ferit cat a putut de armata, dar pana la urma tot a imbracat uniforma.

- Revederea
Dupa despartirea din 1977, prima reintregire Phoenix a fost in 1990, cu prilejul
concertului de la Paris.

- Pe aripile albe ale muzicii
666 nu e numarul "ala", e repartitia discurilor scoase de Baniciu, cu Phoenix, Pasarea Colibri si solo.
- Gasca cea mai haioasa
In anii '90, Motu', Tetea, Ciocu' si cu Vlady au format Pasarea Colibri si la acea vreme au spart multe bariere.
- Uniune fericita intre artisti
Timp de zece ani, Pasarea Colibri a facut furori oriunde si-a deschis aripile, avand un succes formidabil.
- Liniste netulburata
Mircea Vintila, eternul nonconformist boem, mereu "brambura" pe drumurile vietii, a fost de nenumarate ori coleg de camera cu Mircea Baniciu.

-Inca 20 de ani...
Iubitori de frumos si de muzica, banateni amandoi, Vlady Cnejevici si Mircea Baniciu nu aveau cum sa nu fie prieteni...

- Tetea? Ce misto!
Mircea Baniciu e un tip pe care nu poti sa nu-l indragesti - o spun din proprie experienta, caci mi-e drag de Tetea, cu poantele lui, de cand il stiu. Si sa tot fie vreo 14 ani.
- Balade vesele
Acum, cu Vlady Cnejevici formeaza jumatatea banateana a Pasarii Colibri.