Modele - A invatat mult de la eroii lui din copilarie
Cu statura sa impunatoare, Szoby Cseh a provocat reactii de uimire, a fost aplaudat, a starnit controverse, a fost si injurat, dar si laudat. S-a nascut in Miercurea-Ciuc, la 11 decembrie 1942, si inca de copil se juca de-a cascadorul, spre disperarea cadrelor didactice. A absolvit Academia de Sport in 1966, dar s-a specializat si in arte martiale, gimnastica, scrima, calarie si alpinism. Pe cand evolua la circ in trupa Ganea, Szoby Cseh a fost selectionat de Sergiu Nicolaescu pentru nou-infiintata scoala de cascadori. Unul dintre prietenii sai cei mai buni a fost mereu calul, caruia ii poarta un imens respect, pentru ca i-a stat alaturi pe caldura si frig, pe ploaie si soare, la bine si la rau. Indiferent de suisurile si coborasurile carierei sale, cu rolul Buza-de-Iepure din seria cu Margelatu, un rol cu evolutie surprinzatoare, pe care l-a interpretat cu dezinvoltura, Szoby Cseh va ramane in memoria romanilor de pretutindeni. Jurnalul National: Care este primul lucru care va vine in minte cand va aduceti aminte de copilarie? Szoby Cseh: Ma cataram pe acoperisurile caselor din Brasov, intram in podurile lor, care erau lipite unele de altele. Mutam dintr-un pod in altul carnatii, slanina si alte ce mai gaseam pe acolo. De aici apareau multe certuri intre proprietari. Ati fost vreodata pedepsit, pus la colt pe coji de nuci? Zilnic. Mama ma batea cam toata ziua, iar tata ma batea temeinic cand ajungea seara acasa. Iar de la scoala am atatea aventuri, incat nu pot sa povestesc in cuvinte. Eram spaima tuturor cadrelor didactice. Ce ne puteti spune despre elevul Szoby Cseh? Nu mi-a placut niciodata sa ma puna cineva sa invat. In rest, citeam de bunavoie tot ce putea. La 14 ani ii citeam pe Kant, pe Hegel, Jules Verne, Karl May si Jack London, citeam carti de estetica si romane de aventura. Cum il priviti pe adolescentul Szoby Cseh? Privind putin retrospectiv, ce sfaturi i-ati da acum? Eram un justitiar, iubeam adevarul, dreptatea si cautam sa ii pedepsesc pe cei care dupa parerea mea nu aveau onoare. Adolescentului Szoby Cseh i-as spune acum sa nu actioneze la primul impuls, sa amane pentru o zi toate deciziile pe care le-a luat sub puterea impulsului. Care a fost modelul dumneavoastra in viata? Ar fi o combinatie intre mai multi eroi. Cel mai important era tatal meu. Il admiram cat de frumos si puternic era. Ii mai placeam pe Burt Lancaster, Kirk Douglas, Tony Curtis. Nu ma identificam cu ei, as vrut sa fac ce faceau ei in filme, luam de la ei ce era mai spectaculos, invatam de la ei, dar nu voiam sa ii copiez. Care a fost cel mai greu obstacol peste care ati fost nevoit sa-l depasiti? Bacalaureatul, pentru ca dupa aceea totul a mers de la sine. A fost singurul examen din viata de care mi-a fost frica. Cand ati simtit prima data sentimentul de recunoastere a muncii dvs.? M-am remarcat tarziu, desi mi s-au oferit multe roluri incepand de la 24 de ani, pentru ca eram angajatul. Prima data cand am simtit sentimentul de recunoastere a fost la premiera filmului “Trandafirul galben”, primul din seria “Margelatu”. Cascador fiind, sunteti obisnuit cu bataia. Ne puteti spune cate palme sau pumni ati dat in viata dvs.? Nu am luat nici o palma, nici un pumn. Astea sunt prostioare, lucruri marunte. Pana acum am suferit 5 comotii cerebrale, 5 fracturi la coloana si o fractura de baza de craniu, toate facute la filmari, la cascadorii cu masini si motociclete, in tara si peste hotare. Stiu ca sunteti un familist convins si ca va iubiti mult copiii. Ca orice parinte v-ati lovit de prapastia dintre generatii. Daca ar fi sa o luati de la inceput, ce greseli nu ati mai face vizavi de viata de familie, de copii... Am fost chiar exagerat de atent cu copiii mei, ca sa nu li se intample ceva. Cred ca este o deformatie profesionala. Am avut si am in continuare o relatie excelenta cu copiii mei, sunt un frate mai mare. Tot ce am facut a fost pentru ei si pentru sotia mea. Sunteti adept al xpresiei “Reabilitare prin sport”.... Aveti un centru pentru reeducarea copiilor strazii. Ce ne puteti spune despre el? Se numeste “Centrul Gladiator” si este un centru pentru prevenirea si combatarea delincventei juvenile. Este de fapt un centru de antrenament, de instruire si educatie. Toate cazurile pe care le-am avut pana acum, adica vreo 300, in doi ani s-au rezolvat 100%. I-am ajutat in principal pe copiii din Sectorul 3, pentru ca centrul a fost infiintat de primaria acestui sector. Imi pare rau ca nu s-a infiintat acest centru si in restul sectoarelor. Dar asta nu ne-a impiedicat sa nu ajutam si alti copii, din diverse alte locuri ale Capitalei sau chiar din alte orase ale tarii. Beneficiul pe care il au copiii nu este numai cel educational, ei sunt si foarte bine instruiti. Este un proiect stiintific, care a fost preluat de mai multe tari din Occident. Perseverent, abil, tenace. Nu va multumiti niciodata cu putin. Sunteti de acord cu aceasta afirmatie? Sunt disperat ca nu am realizat nici 10% din cate mi-ar fi placut. In general, am realizat ce mi-am dorit din punct de vedere calitativ, mai putin cantitativ. Experientele prin care ati trecut v-au determinat sa nu mai aveti incredere in oameni? Iubesc foarte mult oamenii simpli si marile valori intelectuale. Tot ceea ce conteaza este onoarea.