La zece ani dupa ce a trimis icoana lui Eminescu printre fotografiile sterse ale scriitorilor muritori, intr-un articol in revista "Dilema", scriitorul Razvan Radulescu nu a revenit la sentimente mai bune fata de "poetul national". Istoricul literar Alexandru Calinescu crede insa ca acesta a avut un rol covirsitor in literatura romana.

PRO • Alexandru Calinescu, istoric literar

Postume stralucite

"Este in afara oricarui dubiu ca poezia lui Eminescu reprezinta un salt urias fata de generatia pasoptista in ceea ce priveste discursul poetic, profunzimea temelor, varietatea mijloacelor de expresie poetica. Eminescu a avut un rol covirsitor, el a fundamentat limba romana literara moderna. Nu trebuie sa-l absolutizam insa, sa-l sacralizam, pentru ca sacralizarea duce la banalizare. E foarte adevarat ca exista un mit Eminescu, care a luat nastere dupa moartea poetului, conform caruia el este «expresia deplina a sufletului romanesc».

As saluta orice incercare de reconsiderare a operei sale si de resituare in istoria poeziei romanesti, pentru ca el sa poata ocupa locul lui adevarat in literatura romana. Eminescu deschide calea unor mari poeti ai secolului al XX-lea, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, si ar fi interesant de reconstituit nu doar drumul sau catre ceilalti, ci si al celorlalti catre el. Apreciez limbajul poetic al lui Eminescu, ma intereseaza postumele, partea lui nocturna, foarte interesanta, o expresie stralucita a romantismului tirziu european, prozele lui, cu o anumita forta a imaginatiei si o putere a fantasmarii. Am rezerve la publicistica lui".

CONTRA • Razvan Radulescu, scriitor

Poezie datata si neinteresanta

„S-au implinit, pe 15 ianuarie, vreo zece ani de cind a aparut in «Dilema» «grupajul scandalos» la adresa poetului national. In acest rastimp am tot recitit din Eminescu si, de fiecare data cind am facut-o, am sperat ca macar o parte dintre idiosincrasiile mele s-au temperat. Poezia mi se pare in continuare mai implinita decit a multor contemporani, dar nu mai putin datata si neinteresanta. Articolele mi se par excesiv vocale, iar proza, ca intotdeauna, de necitit. Ca, la timpul la care au fost scrise, versurile au parut emotionante, articolele la obiect si proza publicabila, asta nu ma intereseaza prea tare. Ca cercetatori si istorici literari, in ultima suta de ani, au scris, au glosat si s-au extaziat mi se pare irelevant in ceea ce priveste dreptul cuiva de a citi si de a ridica din umeri. Ce gasesc in continuare dificil este ca, ori de cite ori incerc sa citesc din Eminescu, nu reusesc sa ma comport ca un receptor ingenuu. Tranzactia mea cu textul devine instantaneu o problema mai ampla, un fel de contract «sous contrainte» al meu cu cultura romana si cu marcile identitatii ei nationale. Stirea zilei de 15 ianuarie 2008 a fost ca Eminescu a murit probabil otravit de Titu Maiorescu. As dori sa fiu lasat sa citesc Eminescu linistit. Poate ca, pina la urma, o sa-mi placa".

Foto: Reuters Poetul scund si murdar Revista "Dilema" a incercat, in 1998, in celebrul numar 265, sa-l dea jos de pe soclul de "poet nepereche" pe Mihai Eminescu. Articolele lui Mircea Cartarescu, Nicolae Manolescu, Razvan Radulescu sau T.O. Bobe au stirnit un scandal asemanator cu cel declansat de aparitia unui eretic la o sedinta a Inchizitiei. Mircea Cartarescu a atacat, in "Dilema", fizicul idealizat in manualele scolare si in statui al "Luceafarului poeziei romanesti": "Mai mult scund decit inalt, mai mult voinic decit zvelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu infatisarea prea matura pentru cei 26 de ani ai sai, prea carnos la fata, nebarbierit, cu dinti mari, galbeni, murdar pe haine si imbracat fara nici o ingrijire", a reprodus Cartarescu din amintirile lui Mite Kremnitz despre Eminescu. Eminescu a ramas mai departe "geniul de o unicitate comparabila cu a erelor geologice" sau "poetul care a cintat ca nimeni altul simtamintul iubirii in cadrul naturii".