"Marele Belucistan": Planul dezmembrarii Pakistanului

Asasinarea lui Bhutto si destabilizarea Pakistanului: Raportul NIC-CIA
"Asasinarea lui Bhutto apare ca una anticipata", scria, la 29 decembrie 2007, Larry Chin, respetatul analist de la "Global Research". El dezvaluia faptul ca in cercurile puterii de la Washington se vorbea de ceva vreme (neoficial, desigur) despre faptul ca fie Bhutto, fie actualul premier pakistanez, Pervez Musharraf, ar putea sfarsi intr-un atentat.
Potrivit lui Larry Chin, Administratia Bush este perfect constienta ca regimul Musharraf nu mai poate stapani situatia. Ceea ce permite trecerea la planul de fragmentare si "balcanizare" ("iugoslavizare") al Pakistanului. Discreditat in ochii opiniei publice, generalul Pervez Musharraf nu mai poate ramane mult timp la putere, indiferent de rezultatul viitoarelor alegeri. Musharraf nu mai este popular nici in randul Armatei, nici ale serviciilor secrete (ISI, Inter-Sevices Intelligence), in care se manifesta puternice simpatii islamiste.
Statele Unite dispun de mai multe baze militare in Pakistan. Cunoscutul comentator militar de la "Washington Post", William Arkin, scria in decembrie 2007: "Fortele speciale ale SUA isi vor extinde aria de actiune din Pakistan, intr-un efort de a antrena si sustine fortele de insurgenta ale unor etnii." Exact acelasi lucru se intampla in Irak, unde consilierii americani pregatesc armata kurda, in vederea secesiunii si independentei, avand integrata regiunea Kirkuk - extrem de bogata energetic - in componenta viitorului stat "Kurdistanul liber". Pretextul pentru intarirea prezentei militare americane in Pakistan il ofera "extinderea razboiului contra terorismului", dupa cum a precizat presedintele George W. Bush. Un raport NIC (National Intelligence Council)/CIA din 2005 aprecia ca Pakistanul va avea cu siguranta soarta Iugoslaviei "intr-un interval de maximum zece ani, cu razboi civil, varsare de sange si rivalitati etnice inter-provinciale". ("Energy Compass", 2 martie 2005) Potrivit acestui raport, Pakistanul va fi pana in 2015 "afectat de razboiul civil, de o totala talibanizare si lupta pentru controlul armelor nucleare". Aceasta perspectiva pe zece ani a Pakistanului, facuta de prognoza NIC/CIA, era confirmata pentru "Times of India" din 13 februarie 2005, de fostul Inalt Comisar pentru Pakistan, Wajid Shamsul Hassan: "In climatul de permanenta turbulenta, autoritatea politica a Guvernului central se va reduce la zona Punjab, iar cea economica la zona Karachi." Raportul NIC/CIA mai preciza: "Pakistanul nu-si va reveni dupa deceniile de management politic si economic gresit, politici divizate, lipsa de legi, coruptie si frictiuni etnice."
SUA au trecut deja la incurajarea factiunilor etnice din Pakistan. Acest curs politic este dictat Statelor Unite de planurile de razboi din Afganistan si, mai ales, din Iran. Obiectivul acestor razboaie urmareste redesenarea granitelor din Orientul Mijlociu Extins, crearea de noi state in zona, ceva mai mici, dar bogate energetic, si recunoasterea independentei lor.
Rezervele de petrol si gaze din Belucistan
Pakistanul detine mari rezeve de petrol si gaze, concentrate mai ales in provincia Belucistan. Aici se afla circa 40% din totalul national. Viitorul oleoduct Iran-India va trece prin Belucistan. Tot in aceasta provincie se construieste si cel mai mare port la Marea Arabiei, la Gwadaz, nu departe de Stramtoarea Hormuz.
Printre marile companii implicate in exploatarea resurselor energetice ale Pakistanului se afla BP, ENI, OMV si BHP (Australia). "Oil and Gaz Journal" sustine ca Pakistanul are rezerve de petrol care se ridica la circa 300 de milioane de barili, din care cea mai mare parte sunt localizate in Belucistan. "Environment News Service" evalua, in 27 octombrie 2006, resursele de petrol din Belucistan la un total de 6000 de milioane de barili. Aceste rezerve foarte importante - in contextul scaderii resurselor energetice ale exportatorilor traditionali, incepand cu 2019 - explica de ce miscarea separatista din Belucistan se bucura de sprijinul militar secret al Statelor Unite si Marii Britanii. Ceea ce a devenit un model familiar astazi: resursele energetice mari atrag imediat sprijinul militar si cel pentru secesiune al aliantei anglo-americane. Care incearca, astfel, sa-si formeze un fel de monopol global asupra resurselor clasice. Cine va stapani resursele energetice de maine, va controla economia mondiala. Va stabili, asadar, pretul petrolului si pe cel al gazelor naturale. Va stabili, de asemenea, cine va primi aceste resurse. Adica, va stabili cine va avea dreptul la dezvoltare economica, si cine nu se va bucura de acest drept.
Miscarea secesionista din Belucistan
In Pakistan exista patru mari etnii: belucii, pastunii, punjabii si sindhii. Miscarea etnica separatista apare in Belucistan inca de la sfarsitul anilor '40 ai secolului XX. Miscarea a aparut pe fondul invaziei Pakistanului in Belucistan. Insa, in actualul context geopolitic, miscarile separatiste au fost captate si sunt finantate de marile puteri. MI6 acorda un sprijin secret substantial separatistilor din Belucistan, organizati in "Belucistan Liberation Army" (BLA). In iunie 2006, Comisia de Aparare din Senatul Pakistanului a acuzat serviciile secrete britanice ca ar fi sprijinit insurgenta din provincia invecinata cu Iranul ("Press Trust of India", 9 august 2006).
De asemenea, Pakistanul detine probe ale sustinerii BLA de catre CIA si Mossad. In fapt, SUA si Marea Britanie sprijina ambele parti aflate in conflict. SUA vinde avioane F-16 Pakistanului, care le utilizeaza la bombardarea satelor din Belucistan. Iar Marea Britanie acorda un sprijin substantial BLA, care incearca sa slabeasca autoritatea pakistaneza in regiune. Faptele sunt similare cu cele petrecute in Kosovo. Pregatirea UCK din anii '90 a fost incredintata unei firme particulare, care avea stranse legaturi cu Pentagonul: "Military Professional Resources Inc." (MPRI). Firma, alcatuita din ofiteri de mare profesionalism din "US Army" si din CIA, aflati in retragere, pregatise anterior armata croata. Construita initial dupa modelul armatei iugoslave, armata croata a devenit brusc mult mai eficienta in actiunile militare, sub consilierea expertilor MPRI, firma aflata sub contract cu Pentagonul.
Noua harta a Orientului Mijlociu extins, in viziunea lui Ralph Peters BLA se aseamana in multe privinte cu UCK, care fusese finantata in secret de CIA si serviciul secret german "Bundes Nachrichten Dienst"(BMD). BLA este, de altfel, o aparitie mai recenta, formata in 1999, dupa lovitura de stat din Pakistan; nu are tangente cu miscarea separatista traditionala din Belucistan, cea fondata la sfarsitul anilor '40. Liderii BLA nu se bucura de nici un fel de notorietate. Washingtonul, in mod evident un sustinator al miscarilor separatiste, sprijina "Marele Belucistan", care ar urma sa includa o buna parte din Pakistan (partea bogata in resurse energetice), sud-estul Iranului si sudul Afganistanului, toate locuite de beluci. Prin crearea "Marelui Belucistan" vor fi fracturate atat Iranul, cat si Pakistanul. De altfel, SUA utilizeaza in mod curent nationalismul belucilor din provincia iraniana Sistan-Belucistan in actiuni din zona, pentru destabilizarea regimului de la Teheran.
Noile granite din Orientul Mijlociu extins
In iunie 2006, revista militara "The Armed Forces Journal" publica un articol al lt.-col. Ralph Peters, profesor la "National War Academy", unul dintre comentatorii favoriti ai neoconservatorilor. Acesta prezenta noua harta a Orientului Mijlociu Extins, in care se puteau vedea numeroase modificari teritoriale: aparitia unor state noi, state micsorate, state disparute. O harta aproape oficiala, utilizata ca material de studiu de catre ofiterii superiori din cadrul "Defence College" al NATO in programele de reciclare, precum si de studentii militari de la "National War Academy" din SUA. Asa cum se poate observa pe harta reprodusa si de noi, este vorba de o redesenare radicala a frontierelor, corespunzand logicii energetice a Administratiei Bush si logicii geostrategice americane. De la Bosfor pana in India si din Balcani in Himalaya. Materialul din "The Armed Forces Journal" incearca sa pregateasca opinia publica americana pentru marile schimbari, impuse inclusiv prin violenta militara, din spatiul Orientului.
Articolul lui Ralph Peters - "Blood Borders: How a better Middle East Would Look" ("Granite insangerate: cum ar arata un Orient Mijlociu mai bun") - se inscrie in seria de studii de strategie ale unuia din oamenii care au influentat puternic Casa Alba si elita militara din Statele Unite. Pe 22 august 2006, profesorul Mark Levine publica in "Asia Times" un articol ("The Creative Destruction") in care se scria: "Globalizantii neoliberali si neoconservatori - in ultima instanta Administratia Bush - prezinta conceptul geostrategic de <<distrugere creatoare>> ca pe un fenomen prin care spera sa creeze Noua Ordine Mondiala."
Michael Ledeen, consilierul de strategie al Administratiei Bush, considera ca "distrugerea creatoare" are un caracter revolutionar prin consecintele sale. Sa remarcam doar ca "distrugerea creatoare" a pregatit terenul pentru "balcanizarea" Irakului, aflata in curs. Dezmembrarea Irakului in patru state - "Free Kurdistan" (cu dimensiuni apropiat de ale Turciei vecine), "Sunni Irak", "Arab Shia State" si "Bagdad City State" - a devenit doar o chestiune de timp. Scenariul se va aplica cu certitudine si altor regiuni. Ca, de exemplu, in Balcani: este o chestiune de doar cateva luni pana cand Kosovo isi va proclama o "independenta unilaterala". Impotriva Rezolutiei 1244/1999 a Consiliului de Securitate, care confirma ca provincia este componenta a statului sarb.
Pe harta lui Peters, cele mai mari amputari teritoriale urmeaza sa le sufere Arabia Saudita, Irakul, Iranul si Pakistanul. Statul Pakistan ar urma sa ramana serios amputat prin infiintarea "Marelui Belucistan", care ar obtine teritorii si de la Iran si de la Afganistan. Viitorul Pakistan ar ramane ca o mica insula intre Afganistan si India. Peters sustine teoria ca nord-vestul Pakistanului ar trebui incorporat Afganistanului "cu care are afinitati lingvistice si etnice". Pakistanul ar mai pierde - conform hartii elaborate la Washington - si o mare parte a coastei sale de la Marea Arabiei, cu tot cu portul Gwadar, finantat de China. Tendintele secesioniste - cu evidente substraturi energetice - care formeaza actuala politica americana a frontierelor si a noilor state etnice (prin amputarea sau desfiintarea unor "state nationale") nu se limiteaza doar la Belucistan.
Cronica unei morti anuntate
Larry Chin afirma ca planurile Washingtonului pentru destabilizarea Pakistanului erau cunoscute analistilor de luni de zile. Tinta lor: rasturnarea regimului militar de la Islamabad (considerat prea puternic si avand prea multi simpatizanti fundamentalisti) si provocarea "haosului creator". Din aceasta cauza, asasinarea lui Bhutto a fost anticipata de multi. In fapt, reintorcandu-se in Pakistan, Benazir Bhutto a cazut intr-o capcana din timp pregatita. Jeremy Page, in articolul "Who killed Benazir Bhutto?", stabileste doi suspecti principali pentru asasinat: 1) fundamentalistii din Pakistan sau din strainatate; 2) serviciul secret pakistanez, ISI (Inter-Services Intelligence), care este, in fapt, o filiera a CIA, afirma Page. Cei care pun asasinatul in seama Al-Queda uita intotdeauna un mic amanunt: organizatia a fost creata de CIA si ISI, in 1987, in taberele islamiste din Pakistan, in ultimii ani de razboi din Afganistan contra armatei sovietice. Tot Page inainteaza si un nume de posibil autor: Baitullah Meshud, un conducator taliban din provincia Waziristan. Dar Meshud a telefonat mai multor agentii de presa si a negat orice legatura sau implicare in asasinat. Sherry Rehman, purtatoarea de cuvant a lui Bhutto, a declarat ca a observat o gaura de glont in capul lui Benazir, atunci cand aceasta zacea la pamant, dupa asasinat. "Am vazut o gaura de glont in spatele capului", a declarat Sherry Rehman. Primele reportaje indicau faptul ca a existat un prim atac cu bomba, din care Benazir a scapat teafara. Atunci un asasin-sinucigas a impuscat-o de aproape, aruncandu-se apoi in aer. Faruk Naik, unul din liderii "Partidului Poporului", condus de Bhutto, a fost ceva mai precis: "Au fost trase doua gloante in Benazir. Unul in abdomen, celalalt in cap." Naik a mai spus: "Este o pierdere ireparabila. Tara este condusa in mod deliberat catre razboiul civil si secesiune."
Farhatullah Babar, purtator de cuvant al "Partidului Poporului", a declarat: "Povestile cu Al-Queda sau cu Meshud au fost plantate pentru a distrage atentia de la cei ce au programat asasinatul." Multa lume s-a intrebat, de pilda, de ce automobilul cu care calatorea Benazir nu prezenta urme de gloante. Ori, de ce si spatiul in care s-a produs asasinatul a fost spalat imediat, distrugandu-se, astfel, urme importante? Asif Ali Zardari, sotul lui Benazir Bhutto, a declarat la BBC ca sotia sa se asteptase la asa ceva. De aceea, Benazir a lasat instructiuni amanuntite privind activitatea Partidului Poporului, in caz ca ar fi asasinata. Benazir a lasat si indicatii privind felul in care dorea sa fie inmormantata.
Falimentarele retete ale Fondului Monetar International
Raportul NIC/CIA amintit mai sus considera ca in Pakistan s-au comis erori de "management economic", care explica criza actuala din tara si incurajeaza tendintele secesioniste. Pakistanul are o structura federala, care se bazeaza pe transferuri de buget catre provincii. Intr-o astfel de structura federala, Guvernul central asigura, prin transfer financiar, programele propuse de provincii. Cand aceste transferuri sunt "inghetate", intreaga structura federala intra in colaps. Asa s-au petrecut lucrurile in Iugoslavia, in 1990, cand Fondul Monetar International (FMI) a solicitat, contra unor imprumuturi, renuntarea la finantarea centrala si trecerea brusca la administrarea locala.
Nu intamplator raportul NIC/CIA face referire la "soarta Iugoslaviei" pentru a caracteriza criza si viitorul Pakistanului de astazi. "Programul de Ajustare Structurala" promovat in Pakistan de Fondul Monetar International a produs - ca mai peste tot in lume - o hiperinflatie galopanta, a crescut imens datoria extena si a generat o saracie extrema.
In 1999, cand generalul Pervez Musharraf a inceput sa aplice "pachetul" economic prescris de FMI, acest fapt a condus la devalorizarea monedei si la masuri de maxima austeritate. Datoria externa a Pakistanului a ajuns, rapid, la 40 de miliarde de dolari. Reducerea datoriei a fost conditionata insa de FMI de "privatizarea" principalelor intreprinderi de stat. Mai ales cele din domeniul energetic, petrol si gaze, din Belucistan. Ministrul Finantelor a fost desemnat de Musharraf in persoana lui Shaukat Aziz. La vremea respectiva, vicepresedinte al "Citigroup Global Private Banking", filiala pakistaneza a uneia din cele mai mari banci din Wall Street.
In 1990, aplicand "medicamentul amar" al FMI, Iugoslavia a generat o saracie de masa, care a condus la cresterea nemultumirii diferitelor republici federale. Si - in cele din urma - la razboaie sangeroase de independenta, care au durat ani de zile. Un "razboi civil" asemanator paste acum Pakistanul. Raportul NIC/CIA il pronosticheaza cu rezultatul secesiunii Pakistanului. Modelul Kosovo apare urmat, cu fidelitate, in Belucistan.
Bhutto, Islamul si oleoductul
"Noi (SUA) suntem jucatorii principali in sistemul politic din Pakistan", afirma Wendy Chamberlain, fost ambasador american la Islamabad (si om implicat in eforturile multinationalelor de a construi un oleoduct trans-afgan). Toti conducatorii pakistanezi din anii '90 au menajat respectuos interesele Occidentului. Colaborarea dintre ISI (Inter-Services Intelligence) si CIA este de notorietate.
Reintoarcerea lui Bhutto si Sharif in Pakistan arata cat de puternica este aici influenta Statelor Unite. Presiunile Washingtonului au reusit sa-l convinga pe Musharaff sa primeasca inapoi in tara, in preajma alegerilor, doi primejdiosi rivali politici. Un comentator american spunea ca Administratia Bush i-a aratat presedintelui pakistanez nu una, ci doua "pisici".
Pervez Musharraf este principalul beneficiar al mortii lui Benazir Bhutto. Acum, el este obligat sa "restabileasca ordinea". Are, altfel spus, pretextul ideal de a intensifica lupta cu "terorismul". Iar ISI are pretextul de a actiona in forta. Benazir Bhutto era cea care ameninta cel mai mult agenda ISI. In primul rand, era familiarizata cu multe dintre culisele murdare ale serviciilor secrete. Cunostea relatiile subterane care influenteaza decisiv balanta puterii din Pakistan. In timpul celui de-al doilea mandat al sau de premier, miscarea talibana si "Jamiat-ul-Ulema-e-Islam"(JUI) a capatat sustinere si si-a creat legaturi stranse cu Armata si cu ISI. In 1996, Statele Unite au sustinut aducerea la putere in Afganistan a "studentilor islamisti" (talibanii). Benazir Bhutto a pus umarul la realizarea acestui proiect.
In cursul razboiului din Afganistan (1979-1988), luptatori islamisti erau pregatiti de CIA si ISI in taberele din Pakistan. Dupa retragerea sovietica din Afganistan, islamistii au continuat sa lupte pentru putere in Afganistan, in cadrul unui sangeros razboi civil.
Ca prim-ministru al Pakistanului, Benazir Bhutto i-a sprijinit pe islamistii talibani, in cadrul unui gigantic proiect petrolier: un oleoduct care sa transporte petrol din Turkmenistan, prin Afganistan, catre Pakistan. De unde petrolul turkmen urma sa fie incarcat si transportat in Occident. Acest imens oleoduct a interesat imediat SUA, pentru ca ocolea Iranul fundamentalist. Benazir Bhutto a avut ideea unei aliante cu talibanii, care puteau asigura siguranta oleoductului in zona cea mai periculoasa: Afganistanul. Washingtonul a acceptat sa-i sprijine pe talibani, care astfel au luat puterea in Afganistan.
Intr-o alta carte - "Jihad: The Rise of Militant Islam in Central Asia" - Ahmed Rashid explica aceasta complicata intrepatrundere intre ascensiunea Islamului si interesele petroliere americane. Rashid scrie: "Curand, ISI s-a alaturat acestei politici a lui Benazir Bhutto, deoarece protejatul ISI din Afganistan, Gulbuddin Hekmatyar, nu reusise sa cucereasca Kabulul, iar talibanii pareau suficient de puternici pentru asta."
Benazir Bhutto a comis, insa, o mare greseala. Ea a sustinut interesele concernului argentinian BRIDAS - cu care facea afaceri sotul ei - si nu pe cele ale concernului american UNOCAL, la construirea oleoductului trans-afgan. Ceea ce a condus la destituirea ei in 1996, fiind inlocuita de Nawaz Sharif. Ahmed Rashid scrie in cartea sa, "Taliban: Militant Islam, Oil and Fundamentalism in Central Asia": "Dupa demiterea guvernului Bhutto din 1996, primul ministru ales, Nawaz Sharif, ministrul petrolului, Chandry Nisar Ali Khan, armata si ISI au sprijinit imediat proiectul UNOCAL. Pakistanul dorea un sprijin american mai direct pentru talibanii din Afganistan, formati in taberele din Pakistan. Atunci a solicitat companiei californiene UNOCAL sa urgenteze lucrarile la oleoduct, pentru a-i legitima astfel pe talibanii aflati la putere in Afganistan."
Ulterior, in 1999, pretentiile financiare ridicate de talibani pentru demararea proiectului oleoductului UNOCAL au enervat teribil Washingtonul. Americanii i-au avertizat pe talibani: "Vreti dolari sau bombe?" Ceea ce a urmat acestei negocieri ratate se stie prea bine. Prin disparitia lui Benazir Bhutto, Statele Unite au un motiv in plus sa intervina in regiune. Motivul: asasinatul a creat o evidenta stare de instabilitate in Pakistan.

---

Despre autor: