Familia Clinton e la fel de disfunctionala precum „Soprano", Obama pare un personaj extras din „Heroes", iar concurentii lor intretin cu succes restul povestii, numai buna de inlocuit show-urile de divertisment.

Barack Obama are toate calitatile unui personaj de serial bine scris.Dramatic, frumos si „venit de nicaieri" Foto: Reuters Moartea ratingului nu s-a produs. Anuntata ca sigura de presa americana in primul sezon din 2008 si asteptata din tot sufletul de scenaristi, care de-abia se mai tin de principii in a treia luna de greva, decaderea televiziunilor este putin probabila in acest moment. Alegerile pentru presedintie le-au mai dat inca un ragaz marilor retele de televiziune sa gindeasca o iesire din impas. Pina cind ecourile din jurul noului presedinte al Statelor Unite se vor stinge de tot (iar el va fi ales de-abia in noiembrie), textierii vor claca sigur, spera, de data asta, executivii de la Hollywood. Iar pentru a oferi din cind in cind o pauza televizuala pentru politica, corporatiile pot apela cu incredere la reality show-uri. Cele traditionale isi mentin fara probleme ratingul in milioane, chiar si cind concureaza cu scenaristii, iar cele noi au o inepuizabila sursa de inspiratie pentru subiecte. NBC a lansat de curind unul despre gladiatorii americani. Premiera acestuia a fost urmarita de 12 milioane de telespectatori.

„Am niste vesti proaste pentru grevistii de la Hollywood: alegerile din 2008 sint un hit!", ameninta jurnalistul David Carr, chiar in debutul articolului sau din „International Herald Tribune". „Cind se intoarce «Anatomia lui Grey»? Si cui ii mai pasa?", invirte acesta interogator cutitul in rana.

Ianuarie ar fi trebuit sa aduca „lista neagra" a ratingurilor. Cu reluari plictisitoare si reality show-uri nefericite, dupa cum spune Carr, scenaristii asteptau ca telespectatorii sa intoarca spatele televizorului, aducind sezonul atit de asteptatei „morti". Acesta s-a dovedit insa spectaculos la audienta. CNN se lauda, dintr-o data, cu cifre gigantice. 3,3 milioane de oameni s-au uitat pe acest canal, in prime time, la aflarea primelor rezultate ale alegerilor primare, aproape dublu fata de ce se intimpla in aceeasi perioada, in 2004. Fox, pe locul doi, cu 3,06 milioane de telespectatori, a crescut cu 60%. Cele 1,64 de milioane ale „modestului" MSNBC reprezinta, de asemenea, un salt de 150% fata de anul in care cistiga Bush. „Oamenii vin si stau", se bucura presedintele CNN, Jonathan Klein, chiar daca recunoaste pentru „International Herald Tribune" ca asta se intimpla in lipsa altor variante.

„Dupa sarbatori, oamenii au pus mina pe telecomanda si au dat de desert. Cine ar putea sa nege potentialul de apa pe care il aduc lacrimile lui Clinton, discursul victorios al lui Obama in Iowa sau revenirea lui McCain?", intreaba, doar oratoric, David Carr. El sustine insa hotarit: succesul acestor alegeri nu a venit doar in lipsa variantelor de la tv, ci mai ales din cauza personajelor care vor sa devina presedinte. O fosta Prima Doamna si un candidat supercompetitiv „care se intimpla sa fie negru" sint explicatii plauzibile pentru ratingurile ridicate. Bill Keller, executive editor la „The New York Times", e de acord: „Se pare ca avem o dorinta nationala viscerala de a da pagina. Iar candidatii sint fascinanti".

David Von Drehle, care scrie despre alegeri din 1988 si lucreaza, in prezent, pentru revista „Time", face o comparatie intre candidati si hiturile hollywoodiene: „Ai, pe de o parte, Clintonii, o familie disfunctionala, ca o parodie pentru «Soprano», si, pe de alta, pe Obama, acest strain frumos, venit de nicaieri, bun de jucat in «Heroes». John McCain, pe care l-am crezut mort in ultimul episod, revine la viata si Mitt Romney ne aminteste de John Forsythe". Responsabilii oficiali cu divertismentul adevarat dau si ei credit potentialului politic. „Avem un episod nou aproape in fiecare seara. Este foarte uman sa cauti mereu povesti noi, iar atunci cind debuseurile celor traditionale incep sa se inchida, sa gasesti drama chiar in aceste evenimente", spune producatorul Brian Grazer, intrat recent in cursa Oscarului cu „American Gangster". Pentru a fi suficient de ironic, Carr adauga o poveste cu tilc: „Vineri dupa-amiaza stateam la bar in Four Seasons, cind George Clooney a intrat sa bea ceva cu Tony Gilroy, scenaristul si regizorul de la «Michael Clayton». Alaturi, citiva turisti discutau agitati, fara indoiala despre momentul oportun la care au avut norocul sa soseasca la Hollywood pentru a vedea tocmai steaua cea mai rasfatata a Cetatii Filmului. Dupa ce am platit nota insa, am trecut pe linga masa lor si am putut sa-l aud pe unul dintre ei spunind: «Ceea ce trebuie sa intelegi despre Obama...»".

Chiar daca David Carr nu le recunoaste valoarea, un alt coleg de-ai lui de la IHT, Bill Carter, pune reality show-urile in valoare. „Ucenicul" NBC-ului, chiar daca era gata sa fie eliminat din grila anul trecut, a facut cele mai bune audiente de la lansarea lui din 2005. Alaturi de cea mai recenta aparitie a canalului, „Gladiatorii americani", sau „Supernanny", de la rivalii ABC, programele cu oameni obisnuiti au adincit temerile textierilor, inainte ca „American Idol", de la Fox, sa isi faca obisnuita aparitie colosala. De altfel, agentiile de media au cumparat la 900.000 de dolari 30 de secunde de reclama in timpul acestui show, cu 50% mai mult decit anul trecut. Urmeaza, in martie, alte reality show-uri cu renume: „Dansind cu stelele", „Survivor" si „Big Brother". „Pentru moment, strategia antigreva de a inlocui divertismentul «prefabricat» cu asa-numitele reality show-uri pare inspirata", e de parere Carter. Managerii sint, de asemenea, increzatori. „In orice alta tara din lume, majoritatea programelor din prime time sint fara scenariu", spune Ben Silverman, co-chairman la NBC Entertainment. El a adaugat ca trecerea inspre televiziunea „fara scenariu" era inevitabila. In parte, pentru ca este mult mai ieftina, dar si din cauza datelor demografice: tinerilor le place tipul asta de programe.

Primele concedieri Patru mari studiouri, 20th Century Fox Television, CBS Paramount Network Television, NBC Universal si Warner Bros., au anulat deja contractele a peste 65 de scriitori, informeaza Associated Press. Companiile plateau, de obicei, intre 500.000 si 2 milioane de dolari pe an pentru un scenarist si echipa lui. „Nu am prevazut asta. Nu sint sigura care este strategia lor, tot ce stiu e ca sint o victima colaterala", marturiseste Barbara Hall, care a scris, printre altele, si la serialele „Judging Amy" si „Joan of Arcadia" produse de CBS.

Aflati cine sint artistii nominalizati la Brit Awards, pe www.cotidianul.ro/select