Petro-americanii, Palestina si Israelul

In opinia anti-americanilor, America n-are voie sa-si urmareasca interesele. N-are voie sa-si asigure profituri economice. N-are voie sa fie interesata de resurse naturale, mai ales de petrol. Si e o crima, chiar impotriva umanitatii, sa vizeze petrolul statelor infractoare (rogue states), petrolul statelor totalitare, petrolul statelor-rai al teroristilor si pepiniera de crima organizata. Petrolul nu trebuie sa intre nici un strop pe mana americanilor, ci sa ramana sub controlul unor state anti-democratice, iar SUA sa fie santajata cu aurul negru, contra renuntarii la principiul democratiei si al libertatii universale.
Tot crima este considerat si interesul Americii de a angaja contracte banoase cu state din zone expuse la riscuri teroriste, pentru livrare de armament performant. In ochii anti-americanilor, pentru SUA nici un interes nu este legitim. In rest, toti au dreptul la propriile interese. Chiar daca ele constituie amenintari la adresa altor tari si/sau chiar a umanitatii. Cum este Iranul ca potential pericol nuclear. Pentru unii, presedintele SUA nu are dreptul sa avertizeze Orientul Mijlociu cu privire la pericolul iranian, nu are dreptul sa actioneze preventiv si nu se poate pronunta decat in momentul in care Iranul se va dota si/sau dezvolta nuclear, iar amenintarea va deveni actuala. Pana atunci, totul se reduce la interes comercial american, demascat cu mare agerime.
Unii locatari ai Lumii Libere lovesc in America, exact cu pseudo-argumentele lui Ben Laden. Petro-americanii, inamicii publici numarul unu! Dictatorii, extremistii islamici si teroristii au ajuns sa fie justificati, in detrimentul presedintelui Americii. Nimic nou. In vremea Razboiului Rece, detractorii SUA din Lumea Libera luau partea URSS. Si organizau manifestatii masive in care condamnau cu manie "pacifista" amplasarea de rachete americane in Europa Occidentala si programul "Razboiul stelelor". Chiar strategia prin care presedintele epocal Ronald Reagan - un republican, avea sa elibereze tarile captive din lagarul comunist, ce ocupa jumatate de Europa. Dar Premiul Nobel pentru Pace l-a capatat presedintele democrat Jimmy Carter, cel mai slab din istoria Americii. Rasplata a stangii europene pentru ca si-a blamat patria.
Retorica anti-americana si-a gasit, in ultimii ani, tinta predilecta in presedintele George W. Bush. Se arunca in liderul Americii cu tone de insulte infame, care tiranilor nu le-au fost adresate niciodata. Este blamat ca a angajat contracte de peste 11 miliarde de dolari pentru SUA in turneul din Orientul Mijlociu. Dar se ignora faptul istoric ca W. Bush este primul presedinte american care a formulat imperativul statului Palestina. Iar premierul israelian Yehoud Olmert - fapt de neconceput pana nu demult, a afirmat, la Tel Aviv, ca proiectul celor doua state invecinate, Israel si Palestina, constituie premisa negocierilor de pace arabo-israeliene. Cu o miza majora. In ciuda extremistilor de ambele parti si a scepticilor de serviciu, acest proiect se va realiza. Este insasi inima pacii mondiale.

---

Despre autor: