Filmele americane, Cartoon Network si MTV au importat in vocabularul romanilor de dupa 1990 foarte multe englezisme. In ultimii doi ani, la moda era sa-ti gasesti un "job bun". Anul acesta, "job-ul" pare a fi surclasat de "a face lobby". Reteta: se ia un grup de oameni cu interese comune, se adauga cateva personaje cu functii importante, se mai adauga un plic de estimari numerice senzationale, se amesteca si se perinda prin fata factorilor decizionali. Reteta este universala si functioneaza in orice domeniu: economic, social, protectia mediului...
Primul este lobby-ul de majorare a salariilor. Inca de la sfarsitul anului trecut, sindicatele pichetau sediile prefecturilor, Parlamentului si Guvernului pentru salarii mai mari si drepturi salariale mai avantajoase. Povestea va continua si anul acesta, cand sindicalistilor li se vor alatura mai mult ca sigur si anumite partide politice din opozitie. Salariul negociat de sindicate si patronate a crescut incepand de la 1 ianuarie de la 440 de lei la 500 de lei, si va mai creste inca o data de la 1 iulie la 550 de lei. Printre motivatiile sindicatelor s-au numarat preturile in crestere si nivelul de trai scazut. Nimeni nu a vorbit insa despre puterea de cumparare, care scade daca presiunile inflationiste cresc. Şi vor creste daca productivitatea nu va ajunge din urma cresterea salariilor.
Lobby-ul salariilor este urmat de lobby-ul de majorare a preturilor. Patronatele ameninta cu scumpiri semnificative in 2008: 10% la paine, 15% la mezeluri, 25% la lactate, 15% la ulei si lista continua. Printre motivatiile lor sunt cresterile salariale si seceta. Cresterile salariale ne arata cum un lobby poate sa declanseze alt lobby. Seceta, in schimb, nu este tocmai o scuza. In 2005 nu am avut seceta, insa au fost inundatii, iar efectul asupra agriculturii a fost la fel de devastator. Totusi, in 2005 preturile la alimente au crescut cu 5,7%, iar in 2006 (anul de dupa seceta) cu 1,07%. Nu cu 10%, sau cu 15%, sau cu 25%. Lobby-ul majorarilor se face pentru a speria populatia. Cand asteptarile sunt pentru cresteri de 15-20%, populatia nu va mai fi indignata cand preturile vor creste doar cu 5-10% (chiar daca mediul economic ar justifica o crestere mai mica de atat).
In ultima perioada a iesit la iveala lobby-ul certificatelor de poluare. Comisia Europeana intentiona sa reduca numarul alocat Romaniei. In secunda doi companiile petroliere (rivale de moarte in alte circumstante) s-au aliat pentru a-si prezenta punctul de vedere in fata Ministerului Mediului si al Comisiei Europene. Lobby-ul lor a fost indeajuns de puternic ca sa provoace o reactie oficiala din partea presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Din pacate, nu cea dorita: fara concesii, spune Barroso.
Nici domeniile in care in mod normal nu vorbesc decat cifrele si rezultatele concrete nu au fost ocolite de fenomenul lobby. Banca Nationala si Ministerul Finantelor au plecat in turneu prin Europa pentru a convinge investitorii si bancile ca lucrurile nu stau chiar asa de rau precum par in economia romaneasca. Ce-i drept, demersul celor doua institutii are ca scop bunastarea tuturor romanilor. Trebuie totusi sa ne intrebam cine a adus economia romaneasca intr-o situatie in care are nevoie de lobby pentru ca Ministerul Finantelor sa-si vanda obligatiunile? Şi cat de eficient va fi acest lobby, in fata unor oameni care, cand tranzactioneaza, reactioneaza la secunda in functie de cifrele pe care le au in fata ochilor.
Enumerarea poate continua. Lobby-ul pentru diminuarea rezervelor minime obligatorii, lobby-ul pentru carnea modificata genetic, lobby-ul pentru reducerea emisiilor de carbon, lobby-ul pentru parcul Bordei, lobby-ul pentru cinematografia romaneasca. Totusi, de ce atat de mult lobby? Pentru ca acum se poate. Puterea face lobby pentru ca se apropie alegerile si are nevoie de o imagine cat mai buna. Sindicatele, patronatele si companiile fac lobby pentru ca reprezinta grupuri mari de potentiali alegatori. Iar Guvernul nu isi poate permite sa-i ignore tocmai acum.
De ce un lobby pentru antilobby? Am intrebat un dealer miercuri ce parere are despre inundatia de declaratii din partea oficialilor BNR. Raspunsul a fost scurt: "Faptele vorbesc mai bine decat vorbele".