Matineul perioadei de transferari a apartinut fara drept de
apel clujenilor. CFR a realizat incorporari masive, dorind parca sa populeze si
alte cazarme decat cea proprie. Treaba lor, banul lor, politica lor. Celelalte
cluburi, in care enoriasii fotbalului tin de ritual intr-o maniera habotnica,
lovesc pe final. Definitiv si fara drept de recurs. Miscarile inregistrate pana
acum nu ma dau pe spate. Nici nu cred ca avem elemente complete pentru a face o
evaluare comparativa a manierei in care s-a miscat fiecare club in parte. Doar
venirea lui Torje la Dinamo face exceptie. Aceasta miscare are cu totul alte
conotatii decat cele ale unui simplu transfer. Pare sa devoaleze intentiile
patronului improprietarit vremelnic cu puterea de a decide la Politehnica.
Marian Iancu a poposit la Timisoara
cu intentia clara de a targui simpatia localnicilor. Un capital popular de
nepretuit. A lasat impresia ca este dispus sa cheltuiasca averi reale sau doar
vorbite pentru gloria sportiva a Politehnicii. A adus jucatori, a adus
antrenori cu nume sonore, a investit in echipa de zgomote, a platit lautarii si
rapsozii marinimiei sale, a facut frumos in fata oficialitatilor locale. Apoi a
cerut. Iar atunci cand facilitatile unor afaceri strategice la Timisoara i-au
fost refuzate, s-a bosumflat definitiv si irevocabil. Ca urmare a inceput sa
dea cu jucariile de pamant.

Plecarile lui Emeghara, Plesan, Ovidiu Petre sau Gigel Coman
la Steaua, a lui Balace si Izvoranu la Dinamo, chiar si plecarea de ultim
moment a lui Mansour puteau fi interpretate, ce-i drept cu mare ingaduinta, ca
fiind unele care vizeaza reimprospatarea lotului. Aducerea, in schimb, a unor
jucatori liberi de contract (Badoi si Alin Stoica) putea fi interpretata, cu
aceeasi ingaduinta, ca fiind ingredient al afacerii profitabile. Renuntarea la
Gabriel Torje, indiferent de profitabilitatea afacerii, are, dupa cum spuneam,
semnificatii grele. Diploma de merit a lui Gabriel Torje poarta semnaturi
grele. Hagi l-a propulsat in echipa mare la 16 ani. Jakie Ionescu l-a folosit
ca argument in discursurile despre viitorul echipei. Cornel Dinu il
monitorizeaza de multa vreme si l-a caracterizat elogios in emisiunile sportive
pe care le realizeaza. Iar cand un sportiv de 18 ani, cu un asemenea carnet de
note, este vandut la o echipa cu care te afli in concurenta directa pentru un
loc in cupele europene, inseamna ca vanzatorul s-a despartit de interesele
care-l legau de perspectiva. Oare i-a expirat lui Marian Iancu viza de flotant
la Timisoara?