GREENHALGH - Afacerea care a scandalizat lumea artei Peste 120 de opere de arta extrem de rare, printre care si “Faun” al lui Paul Gauguin sau “Printesa Amarna”, au fost falsificate timp de 17 ani de clanul Greenhalgh si vandute marilor institutii si galerii de arta din lume.
Shaun Greenhalgh, in varsta de 47 de ani, a reusit sa pacaleasca industria artei printr-o serie de falsificari spectaculoase, care n-au trezit nici o banuiala din 1989 pana anul trecut. Ajutat de fratele mai mare si de parintii sai, George (84 de ani) si Olive (85 de ani) - “capii” operatiunilor de vanzare - Shaun si-a vandut reproducerile muzeelor, caselor de licitatii si colectionarilor privati, strangand astfel o avere de peste un miliard de dolari. Alertata de catre British Museum, politia britanica a pus capat intregii afaceri printr-un mandat de perchezitie. Cei trei au fost condamnati in noiembrie 2007. Shaun Greenhald a primit patru ani si opt luni de inchisoare, mama sa doi ani cu suspendare, iar tatal sau asteapta inca verdictul. AMARNA. Specialitatea acestui trio de falsificatori, aparent linistiti, era de a gasi opere rare si foarte vechi, putin documentate sau fara fotografii, pierdute in negura vremii. In afara de “Printesa Amarna”, care a costat Bolton Museum o avere, o reproducere “Risley Park Lanx” - farfurie de argint descoperita de niste muncitori pe campul Derbyshire in 1729, considerata a fi cea mai veche piesa romana de metal din Anglia - a pacalit ochiul vigilent al criticilor de arta ai British Museum. Un vas de argint din sec. X, care contine o relicva a crucii Ierusalimului, un tablou Samuel Peploe, 40 de schite ale lui Thomas Moran, tabloul “The meeting House” al lui LS Lowry, o gasca sculptata a Barbarei Hepworth si o lucrare a lui Brancusi se regasesc pe lista numeroasa a infractorilor. ROLURI. Shaun era “artistul”, insa intreaga familie facea parte din elaborata afacere. Locuind intr-o casuta modesta din Bromley Cross, Bolton, octogenarii George si Olive ademeneau potentialii clienti, in timp ce fratele mai mare, George Jr, se ocupa de partea financiara. Alti membri ai familiei erau folositi in diverse tranzactii pentru a legitima autenticitatea obiectelor de arta. De pilda, tatal lui Olive, care detinea o galerie de arta si era pe vremuri cunoscut ca unul dintre cei mai aprigi si mai buni licitatori, sau un stramos care se pare ca a lucrat pentru primarul din Bolton si a primit din partea acestuia un tablou de Thomas Moran. CU MIGALA! Shaun Greenhalgh a parasit scoala la 16 ani, fara a avea vreo calificare. Autodidact, influentat de slujba sa ca negustor de obiecte de antichitate, Shaun isi fabrica falsurile din fotografii, schite, carti si cataloage de arta. Lucrarile sale nu constau doar in picturi pe panza, ci si in schite, sculpturi moderne si antice, busturi, statuete, basoreliefuri si lucrari din metal, investind permanent in diverse materiale, care sa-l ajute la autenticitatea falsurilor sale. In plus, meticulozitatea cu care se documenta asupra provenientei si istoriei obiectelor falsificate, pentru a le demonstra apartenenta (de exemplu, scrisori false de la autorii in cauza), facea din Shaun un redutabil maestru farsor. Datorita timiditatii sale conturate, mama sa, Olive, era cea care dadea telefoanele, in timp ce tatal sau se intalnea cu potentialii clienti. Tintuit intr-un scaun cu rotile, cu o figura ce impunea respect si incredere, George convingea cu usurinta victimele interesate. TUN! In 1999, familia Greenhalgh a inceput unul dintre cele mai ambitioase proiecte: “Printesa Amarna”. Acestia au cumparat un catalog datand din anul 1892, in care erau listate obiectele licitatiei care a avut loc la resedinta contelui Egremont al 4-lea, in Silverstone Park, Devon. Printre expuneri se regaseau opt figuri egiptene, printre care si printesa Amarna. Statueta de 0,5 m, realizata in anul 1350 dintr-un alabastru magnific, o reprezinta pe una dintre fiicele faraonului Akhenaten si a reginei Nefertiti, mama printului Tutankamon. In 2002 George a abordat Bolton Museum pentru a vinde creatia, pretinzand ca Amarna face parte din “colectia uitata” a bunicului sau, achizitionata la licitatia din Silverstone Park. Prefacandu-se ca nu-i cunoaste adevarata valoare, acesta i-a furnizat scrisorile falsificate de Shaun, care demonstrau ca artefactul se gasea in sanul familiei de peste 100 de ani. Dupa ce a consultat experti ai British Museum si ai casei de licitatii Christie's, Bolton Museum a cumparat “Printesa Amarna” pentru suma de 863.000 de dolari. Institutul de Arta din Chicago a cazut si el prada escrocheriei clanului Greenhalgh, care a cumparat sculptura din ceramica a artistului francez Paul Gauguin, “The Faun”, de la un colectionar privat din Londra. Modesti Familia Greenhalgh nu facea uz de banii castigati si nici nu traia pe picior mare, motiv pentru care scopul escrocheriei este pe cat de confuz, pe atat de controversat. Sarlatanii traiau extrem de decent, urme ale acestei modestii regasindu-se intr-un televizor foarte vechi si o canapea mancata de molii. Computer, nici gand! In pofida dispretului pentru bani, Greenhalghii aveau totusi un oarecare interes. Cand contul lor din banca s-a umflat substantial, ei au continuat sirul lung de fraude. Motivul principal are insa o determinanta psihologica. Se pare ca Shaun Greenhalgh nu a fost motivat in speta de profit, ci de frustrarea acumulata in urma nerecunoasterii valorii sale ca artist. Aceasta ura generala a devenit o nevoie obsesiva de a sfida si dizgratia lumea artei.