Cum de-a ajuns dragostea victima tabloidelor? Dragostea nu e ceva serios, dragostea e suspecta, de ce se plimba Sarkozy cu iubitele pe la Piramide, isi vinde dragostea in public ca sa ascunda marile probleme ale Frantei etc. Sarkozy e departe de a-mi fi simpatic. Dar toata agitatia din jurul noului sau amor ma cutremura inca o data prin ipocrizia ei profunda. Da, omul a divortat, si-a sunat un prieten publicitar intr-o seara si i-a spus ca se plictiseste teribil in apartamentul prezidential si ca ar vrea sa iasa pe undeva. Tipul, Jacques Séguéla, il cheama la un mic party. Sarko o cunoaste pe Carla Bruni si, dupa doua luni, o prezinta drept „prietena sa". Ce e in neregula? Cum se indragostesc oamenii de obicei? Nu se duc la prieteni, cunosc o persoana din grup, se indragostesc, fac sex, se despart dupa o noapte sau traiesc o viata impreuna? Situatia este tot timpul comparata cu aceea a lui Chirac, despre aventurile caruia presa a evitat sa faca mare tevatura. Indiscretia de acum este toata pusa pe umerii lui Sarkozy. Ce e diferit? A aparut un element-surpriza.

Ei bine, vina e a ei, a Carlei. E vedeta, a fost cu prea multi barbati cunoscuti marelui public. A avut o relatie, de exemplu, cu un filosof cunoscut (cam batrin), dar si cu fiul acestuia de douazeci si ceva (iubita parasita a acestuia din urma s-a razbunat scriind despre Carla ca se intilneste tot timpul cu „ecsii" din motivul simplu ca „s-a culcat cu jumatate din planeta"). E o lege bine stiuta, un barbat e cu atit mai barbat cu cit zboara mai aprig din pat in pat; o femeie care are mai multe relatii e „usoara". Bruni vine din showbiz, adica se stie cam tot... S-a obisnuit cu indiscretia. Sarkozy insa pare sa fi devenit o problema nationala tocmai din cauza trecutului iubitei. Presedintii n-au voie sa faca timpenii din dragoste, au voie sa faca timpenii numai cu trupe armate, arme atomice, salarii minime pe economie.

Nimanui nu-i place, de fapt, spontaneitatea - a ramas loc pentru ea doar in revistele de scandal. Poate din cauza asta a devenit greva scenaristilor o problema atit de grava. Greva lor nu ataca doar industria filmului, ci si talk-show-urile, festivitatile de premiere. Pentru ca autenticitatea se construieste cu transpiratie. In public nu poti face nimic din ce-ti vine. Vei fi imediat taxat drept instabil si periculos.