Miercuri seara ma aflam la biblioteca Academiei. Pe Bulevardul Dacia tocmai trecuse, in alai de Ceausescu inviat dupa necazul de la Targoviste, Traian Basescu. Suierele disperate de tignal ale politistului ivit la intersectie doar cand e anuntat ca trece Seful, pentru ca, in rest, poate sa se darame bulevardul, cu intersectie cu tot, nu vei vedea picior de agent reglementand circulatia, vaierele sirenelor ca de cutremur catastrofal, racnetele haidamacilor pe jumatate iesiti pe ferestrele automobilelor din convoiul de care se mai bucura, pe planeta, doar presedintele american, ne facusera pe toti cei aplecati deasupra cartilor sa tresarim speriati. Ne-am linistit insa imediat. Vorba poetului: Nu-i nimic, a trecut acceleratul! Un SMS primit pe telefonul mobil m-a facut sa ies in hol: Domnule Cristoiu, puteti intra prin telefon dupa declaratia lui Basescu? Pricepusem rapid ca seful statului va sustine o declaratie de presa de la Cotroceni (spre care tocmai trecuse) in direct la tv si la o ora de varf. Voi intra!, mi-am spus. Daca seful statului se va adresa natiunii printr-o declaratie de la Palatul Prezidential inseamna ca se va ocupa de ceva extrem de important pentru tara.

De faptul ca presedintele Victor Iuscenko, sfidand normele dreptului international, a decretat Insula Serpilor zona economica speciala Ucrainei. De faptul ca relatiile cu Republica Moldova se inrautatesc pe zi ce trece. De prabusirea leului. De scumpirile care dau navala peste romani. Am ascultat declaratia presedintelui. Si n-am mai intrat prin telefon s-o comentez. Ar fi fost inutil. Seful statului roman s-a ocupat din nou de cazul Norica Nicolai. Nu pentru a ne anunta ca, dandu-si seama de incalcarea Constitutiei, prin refuzul de a semna decretul de numire, dar, mai ales, sesizand ca sunt probleme mult mai importante pentru tara de care sa se ocupe el, cel ale carui privilegii costa atat de mult bugetul, a decis sa puna capat scandalului, ci pentru a reitera acuzatiile la adresa senatorului liberal.

Traian Basescu a declarat in seara lui 11 ianuarie 2008, in direct la televiziuni: "Astfel, in anul 1987, doamna Norica Nicolai (fosta Norica Clinci), procuror la Procuratura locala Oltenita, judetul Calarasi, a instrumentat un dosar penal in urma caruia o persoana nevinovata a fost condamnata si incarcerata. Dupa condamnare, politia a descoperit adevaratul vinovat". Prin aceasta declaratie, seful statului, garantul legalitatii in Romania, a comis doua fapte impardonabile:

1) A incalcat flagrant legea, dand publicitatii date din dosarul personal al unui magistrat. S-a bazat insa pe nevolnicia Laurei Codruta Kovesi. Daca duduia procuror general ar fi fost cu adevarat o personalitate independenta, ar fi conditionat trimiterea mapei profesionale, altfel spus, a dosarului de cadre al Noricai Nicolai, de pastrarea confidentialitatii. Iar cand Traian Basescu, incalcand grav Legea, a facut publice unele date din dosarul Noricai Nicolai, duduia procuror ar fi trebuit sa protesteze;

Citeste si:

2) A mintit. Dosarul prezentat de Norica Nicolai in premiera marti seara la Sinteza Zilei, dar si investigatiile unor ziare dovedesc fara putinta de tagada ca greseala pentru care Norica Nicolai a fost sanctionata cu avertisment in 1988 de Procuratura Generala a RSR a constat intr-o confuzie de nume facuta de Militie. Cel confundat cu adevaratul vinovat - un om bolnav - n-a facut o ora de puscarie.

Desigur, procurorul Norica Nicolai a facut o greseala de procedura, pentru care, de altfel, a si fost sanctionata la vremea respectiva. Dar una e sa spui ca a facut o greseala de procedura - si sa sustii ca o consideri suficient de grava pentru a-i refuza numirea ca ministru al Justitiei - si alta e s-o acuzi, in fata intregii tari, de crima de a fi trimis in puscarie un om nevinovat. Cu ceva timp in urma, Traian Basescu a fost surprins de jurnalisti urcandu-se beat la volan. A fost insa acuzat ca a incalcat regulamentul circulatiei auto. Nu de lovirea unui om cu automobilul la volanul caruia se aflase beat! Nu stim cum de a ajuns Traian Basescu sa lanseze o afirmatie falsa atat de grava despre un cetatean. O acuzatie pentru care un simplu jurnalist ar fi fost condamnat sa plateasca bani grei pentru paguba de imagine adusa celui calomniat. Ar fi fost normal insa, de la un om in toate mintile, sa-si ceara scuze romanilor pentru ca i-a mintit in direct si la ora de varf. N-a facut-o. Ba, mai mult, a lansat o alta minciuna. Si anume ca dosarul Noricai Nicolai, in care el si-a varat nasul ca o tata in chilotii barbatului suspectat ca traieste cu alta, n-ar fi dosarul personal, intocmit de institutiile comuniste nu numai magistratilor, dar si inginerilor, jurnalistilor, mecanicilor de locomotiva, intr-un cuvant, tuturor salariatilor. Un dosar care, prin criteriile securistice dupa care era judecat angajatul, era, in realitate, un dosar de cadre. Ce mai incolo si-ncoace! E irecuperabil!