Carol I despre Carol I

In vara anului trecut editura Polirom lansa, in prezenta membrilor Casei Regale, volumul I din jurnalul lui Carol I, tradus si adnotat de istoricul Vasile Docea. In interviul publicat in revista "Suplimentul de cultura", acesta marturisea ca nu stie de ce un astfel de document n-a fost editat inainte de 1947. Apoi, accesul la Fondul Casei Regale din Arhivele Nationale a mai fost posibil numai dupa 1990.
Jurnalul primului sef de stat european al romanilor, cum il considera toti istoricii pe Carol I, tradus din caiete cu coperte de piele, in care fiecare pagina este umpluta pana la refuz, ca sa nu cumva sa se risipeasca vreun spatiu, scris in germana cu grafie gotica, este un document istoric. Nici un fel de calitati artistice nu veti descoperi parcurgand consistentul text ce consemneaza existenta zilnica a regelui cat mai laconic cu putinta. In acest prim volum, ce cuprinde insemnarile din perioada 1881-1887, vedem, mai limpede decat in cele mai multe scrieri din aceeasi categorie, cum arata un jurnal onest fata de realitate, care serveste un scop practic, acela de a conserva existenta personala pentru a ajuta memoria, personala si colectiva, mai tarziu. Regele Carol I alege continutul insemnarilor sale, iar alegerea il reprezinta. Carol I scrie despre Carol I, despre cum arata lumea in care traieste si oamenii care o populeaza, la sfarsit de secol XIX. Iata ce scria luni, 11/23 martie 1885: "Frig, mohorat, vantos. Ora 10 1/2 Stolojan. Dupa-amiaza la ora 2 1/2 la Rosetti, care e foarte suferind; se bucura foarte mult. Ora 5 audiente. Seara la ora 8 la Clubul Militar, prelegere despre jocul de razboi, acolo pana la ora 11. Elisabeta la teatru."
Aceeasi imagine pentru rege si om
Asa cum se reflecta in acest text care n-are deloc a face cu fictiunea, ramanand un obisnuit document istoric, chipul regelui, care este acelasi cu omul (unul dintre reprosurile pe care i le facea chiar regina Elisabeta), si imaginea lumii sunt cat se poate de limpezi. Avem, pe de o parte, un spirit nemtesc ce pune datoria de toate felurile mai presus de orice, iubitor de precizie si masura, dar obsedat de prestigiu, si, pe de alta parte, o lume romaneasca dominate de obiceiuri balcanice, totusi bogata in personalitati care se bucura de aprecierea regelui.
Identitatea perfecta dintre imaginea regelui si imaginea omului, pe care au afirmat-o istoricii, reiese fara nici o indoiala din acest prim volum al jurnalului. Carol I este rege si in viata publica, si in cea privata. Monarhul care i-a deschis teritoriului necunoscut pe care a fost de acord sa-l stapaneasca drumul spre modernitate si care a luptat impreuna cu soldatii pe campul de lupta arata, in jurnal, ca rege ideal: servitor al valorilor traditionale ale monarhiei, virtuos si nevicios, diplomat, respectuos fata de protocol, loial poporului, cumpatat, disciplinat, moral in toate sensurile. Rar scapa din penelul Regelui vreun calificativ despre vreun personaj, desi pe fundal evolueaza personaje implicate direct in subiectele principale ale agendei politice: lupta dintre liberali si conservatori, relatia cu Imperiul Rus, alianta cu puterile centrale in 1883, situatia Dunarii, situatia Bulgariei etc. In paginile jurnalului sau sunt omniprezente notatiile despre vreme (de fapt, fiecare insemnare se deschide cu o succinta mentiune despre cum e afara) si despre Regina Elisabeta. Spre deosebire de memorialistica acesteia, jurnalul lui Carol I e dominat de simt practic, de dorinta de "comme il faut", cum spune francezul, astfel incat atmosfera e doar consemnata, prudent, si nu creata.
Detalii pentru posteritate
Maniera in care consemneaza evenimentele zilei, din istoria mica si istoria mare, este laconica si austera. Iata, de exemplu, cum descrie chiar ziua incoronarii, 10 mai 1881: "Vreme instabila, cateva picaturi de ploaie, dejunat la ora 8. Ora 9 Azilul cu Davila, canta in gradina. Ora 10 cu Elisabeta la Palat. Ora 10 3/4 cu ea, en gala, la Mitropolie; trupele formeaza spaliere, Te Deum, foarte plin si sarbatoresc. Delegatiile la curte. La mitropolit, acolo felicitari din partea clerului, eu multumesc. Ora 12 incalec. Elisabeta cu trasura pe boulevard. Defilarea scolilor, a ranitilor cu steagul lui Tudor Vladimirescu, a delegatilor si a armatei, care arata foarte frumos. Vreme minunata, enorm de multa lume. Totul in oras foarte frumos. Ora 1 1/2 in Palat. Ora 2 primit corpul diplomatic, apoi Consiliul de ministri, cu discursuri. Ora 2 1/2 Senatul si Camera in sala tronului. D. Sturdza si D. Bratianu tin discursuri, ultimul foarte expansiv. Eu raspund. Cerc. Opozitia de asemenea reprezentata. In celelalte saloane: Curtea de Casatie su Curtea de Conturi, Municipalitatea, Curtea de Apel etc., ministri. Ora 3 primirea delegatilor tuturor oraselor si judetelor, Gusti tine o cuvantare, eu raspund. Ora 4 prefectul Politiei. Ora 4 1/2 la Sosea, unde e banchetul pentru delegate, tarani, raniti etc. Tinut un toast, stat cu ei, enorm de multa lume. Ora 6 1/2 cinat cu Elisabeta. Seara iluminatie, ovatii la ora 9, iesire in oras si la Sosea pana la 11 1/2, foarte frumos iluminate. Ora 12 in pat. Foarte obosit."
Nu pentru comentarii personale tine regele un jurnal, si acesta o traditie de familie, ci pentru a inregistra detalii cat se poate de concrete, despre audiente, planuri, lecturi, dejunuri, calatorii, sedinte, peisaje etc. pentru sine si mai mult pentru posteritate. Nici o picantarie nu isi gaseste loc in insemnarile regelui al carui spirit e departe de asa ceva. Nu veti gasi in jurnal nici urma de anecdotica despre lumea in care traia regele. In schimb, veti intelege un gest pe care il repeta: acelor politicieni sau altor persoane care intarziau chiar si in audienta la Carol I, le daruia, de ziua onomastica, cate un ceas.

---

Despre autor: