“Esecurile m-au facut mai puternic...”

“Sunt de principiu ca fotbalul are si bune, si rele. Trebuie
sa privesti intotdeauna partea plina a paharului. Depinde de caracterul fiecaruia
cat de mult te afecteaza faptul ca nu joci meci de meci. Pe mine nu m-a afectat
absolut deloc”, marturisea portarul FC Dinamo Bucuresti. Bogdan Lobont implineste
astazi 30 de ani.

“Daca vrei sa ajungi sus, ajungi. Daca te multumesti cu putin,
cu putin ramai. Ca sa te impaci cu ideea ca nu ai ajuns acolo unde ti-ai
propus, poti spune: 'Da, nu am avut noroc!>>. Dar norocul este asa cum si-l face
omul. Norocosi sunt cei care castiga la loto sau la Casino. Cel mai frumos
cadou l-am primit de la mama mea: ziua in care m-a nascut”, spunea fotbalistul.

“Am inceput pregatirea, asa ca sunt ocupat cu
antrenamentele. In general ii las pe altii sa vorbeasca despre mine. Nu sunt
genul de persoana care sa vorbeasca despre el.

Cred ca toti portarii sunt catalogati putin mai nebuni, dar
aceasta doza de nebunie e tradusa prin simplul fapt ca au curaj sa se arunce in
picioarele adversarilor. Imi place sa rad tot timpul, sa fiu cu zambetul pe
buze. Atat cat pot, incerc sa le transmit si colegilor mei aceasta stare de
spirit.

Cred ca la toate echipele la care am jucat am avut momente
extraordinare si de la fiecare am avut cate ceva de invatat. Nu-mi place sa fac
comparatii. Am avut de invatat lucruri bune si din Olanda si din Italia si din
Romania.

Nu cred ca exista sacrificiu mai mare decat acela de a
petrece majoritatea timpului in cantonamente, departe de casa si de familie.
M-am apucat de fotbal de mic. Tata a jucat si el fotbal. El a fost cel care
mi-a indrumat pasii spre acest sport. A fost model si idol pentru mine.
Fotbalul inseamna pentru mine o pasiune, o meserie pe care incerc sa o fac cat
mai bine posibil. Nu ma vad facand altceva.

Citeste si:

Realizarile de care ma simt cel mai mandru? Calificarea la
turneul final, campionatele pe care le-am castigat cu Aiax, Rapid, Dinamo, Cupa
Romaniei cu Rapid. Acestea ar fi cateva dintre ele. Nu regret nimic in carierea
mea, doar perioada in care am fost accidentat. Nu am fost niciodata tentat sa
renunt la cariera mea. Esecurile m-au ambitionat si m-au facut mai puternic.

Visurile mele adolescentine erau sa apar poarta unei echipe
mari din Bucuresti, sa apar poarta echipei nationale, sa apar poarta unor
echipe importante internationale. Pana acum toate acestea s-au indeplinit. Acum
nu-mi doresc altceva decat sa fiu sanatos eu, familia mea, baietelul meu, in
primul rand. Toata lumea sa fie sanatoasa si ferita de necazuri.

Nu m-am gandit niciodata ce voi face dupa ce-mi voi incheia
cariera. Nu am timp sa ma gandesc la asa ceva, sunt prea tanar...”

Impliniri

“Visurile mele
adolescentine erau sa apar poarta unei echipe mari din Bucuresti, echipei nationale,
sa apar poarta unor echipe importante internationale. Pana acum, toate acestea
s-au indeplinit”

Bogdan Lobont