Un nou concept-fetis strabate, solemn si greu, politica dimboviteana: mapa profesionala. Este varianta profesionala a dosarului de cadre, este varianta administrativa a dosarului de Securitate.

Cind dl Basescu a vorbit despre mapa profesionala a dnei Nicolai, nu stia ce va genera. Dl Basescu, sint sigur, era preocupat de blocarea accesului dnei Nicolai spre portofoliul Justitiei din ratiuni politice (lupta fara ragaz cu guvernul Tariceanu) si strategice (ziua in care ministrul Justitiei va trebui sa propuna un nou sef la DNA se apropie). Nu avea in intentie sa imbogateasca limbajul, mai degraba specios decit specializat, al politicii noastre. Dar, dincolo de aspectele mai mult sau mai putin vinovate ale luptei pentru putere, ceva s-a declansat in memoria traumatizata a opiniei publice, ceva a reverberat in adincurile sufletului colectiv, o miscare tectonica s-a produs in cetate la vorbele „mapa profesionala". Ziaristii parca au intrat in transa si repeta vorbele ca pe o noua mantra, spectatorii posturilor de stiri le citesc halucinati pe ecrane ziua toata, iar vinzatorul de ziare din coltul strazii mele o tachineaza pe vinzatoarea de bilete de autobuz din ghereta de alaturi cu vorbele „Mimisor, ia vezi, poate te caut la mapa profesionala" si ride masculin, in gerul bucurestean. Mapa profesionala a devenit noul oracol, noua Biblie, sursa adevarului.

Dar cele doua mape aparute pina acum, a dnei Nicolai si a dnei Macovei, nu lamuresc nimic. Pentru un post tv, mapa dnei Macovei nu spune nimic defavorabil, dar cea a dnei Nicolai arata rau de tot.

La celalalt post tv, mapa dnei Macovei dovedeste o cariera lamentabila, iar mapa dnei Nicolai nu arata nimic in neregula. Si politicienii citesc mapele la fel de contradictoriu. Mapa dnei Nicolai e inacceptabila pentru dl Basescu, dar este OK pentru dl Tariceanu. Ma tem ca, la limita, mapele acestea, mai ales daca sint transmise publicului in lectura presei, vor propune o realitate rasturnata, absurda, precum propuneau dosarele Securitatii care, la o abordare tehnica, ne arata ca Stefan Augustin Doinas si Alexandru Paleologu erau uneltele politiei politice, iar Corneliu Vadim Tudor si Adrian Paunescu erau victimele.

Dupa parerea mea, pentru o data, dl Boc a propus o logica corecta. Ei bine, da, in atacul sau la adresa dnei Nicolai, presedintele ar fi trebuit sa se ia dupa dl Boc, si nu dupa instinctul sau de a o cauta pe senatoarea liberala la mapa. Ceea ce conteaza este atitudinea dnei Nicolai fata de reformele in Justitie. Sigur, trebuie sa cadem de acord daca masurile propuse de dna Macovei erau reformiste sau nu. Erau, dupa Comisia Europeana, PD, presedintele Basescu si o buna parte a societatii civile. Nu erau, dupa majoritatea din Parlament: PSD, PRM, PC si anexele sale media. Dna Nicolai, din cite inteleg, a votat constant impotriva acestor propuneri. Asta spune ceva foarte important despre candidatul la postul de ministru. Ceva cu mult mai important decit prostiile de doi bani din mapa profesionala. Dar nimeni nu a pornit pe pista sugerata de dl Boc. Lenea jurnalistului roman e suverana peste agenda publica. Mai bine bate apa-n piua despre mapa profesionala decit sa investigheze ce si cum a votat dna Nicolai in cariera sa de parlamentar. Nici incidentul cu nepoata - o rusine pentru Senat, dar nu a fost decit o rusine intre atitea altele - nu spune multe despre dna Nicolai. In fond, domnia sa este un senator dintre senatorii nostri. Am fi ipocriti sa-i pretindem sa fie altfel. Dar votul dinsilor chiar conteaza. Si pe aceste voturi merita sa discutam. Doar vazind cum a reactionat, in timp, la toate propunerile de reforma a Justitiei de pina acum vom putea sti ce fel de ministru al Justitiei ar fi - daca ar fi sa fie - dna Norica Nicolai.