„Furtul. O poveste de iubire" de Peter Carey este primul roman tradus la noi al celui mai bine cotat autor australian. Cartea a aparut recent la Editura Humanitas Fiction, in traducerea Danei Craciun.

Peter Carey a primit rivnitulCommonwealth Writers Prize Michael Boones e un artist cu cota in scadere pe piata de arta din Sydney, devastat dupa un divort furtunos si hotarit sa faca ceva mult mai bun cu viata lui. Hugh e fratele de peste o suta de kilograme pe care Michael il crede un handicapat sarac cu duhul, un fel de dihanie blinda si neajutorata de care e blestemat sa aiba grija pina la sfirsitul zilelor. Amindoi provin dintr-o familie de tarani din Bacchus March, o fundatura de pe linga Melbourne. Singura diferenta dintre ei, in afara de faptul ca artistul, desi vai de capul lui, plesneste de orgoliu, iar fratele pare cretin, e aceea ca Hugh nu da prea multi bani pe ce crede lumea despre el, despre familia grobiana din care vine si despre locul sau de bastina. Acestea sint, pe scurt, datele de pornire cu care cele doua personaje intra in forta in romanul lui Carey si, odata ajunse acolo, fac ce fac si se plaseaza in cele mai rizibile, absurde si instabile situatii. Rataciti prin fauna ferchezuita a negustorilor, curatorilor si a criticilor de arta, fratii au ocazia sa-si dea in petic si cind sint pe linia de plutire, si cind sint in picaj liber. Pare perfect firesc sa stringa probleme cu o viteza-record, iar acest talent supradimensionat la amindoi face ca traseul povestii sa vireze brusc atunci cind te astepti mai putin. Desi hatisul de situatii in care se infunda cei doi merita toata atentia, cele mai multe puncte romanul le cistiga pentru felul in care fratii, in modul lor bizar, se pricep si se bazeaza unul pe altul. Fiecare dintre ei povesteste, pe rind, cite o parte din istoriile comune. Surpriza e ca glasul celui distribuit in rolul de cretin e, de fapt, cel care da masura corecta a situatiilor.

Zeflemitor, slobod la gura, neasteptat de atent la gesturile care tradeaza adevaratele intentii ale celor din jur, Hugh „handicapatul" face de fiecare data „spectacol" din propriile aparitii in schema povestii. Si in absolut orice situatie ia peste picior gravitatea pe care fratele lui si-o poarta cu atentia cu care imbraca un costum Armani la vreun vernisaj ofilit.

Proza, pe linga incarcatura de neprevazut pe care o concentreaza in fiecare paragraf, plesneste de un tip de umor greu de gasit la autorii anglo-saxoni. Dialoguri care-si fac de cap printr-un vocabular nou-nout, ironii scoase din cele mai neverosimile alaturari, ineditul cadrului si al cutumelor urbane cioplite in Sydney, toate transforma cartea lui Carey intr-un documentar despre neprevazut.

Fara clisee, dar cu un umor care, atunci cind nu e negru ori sec, e pur si simplu sanatos, „Furtul. O poveste de iubire" a meritat nominalizarea la Booker-ul de anul trecut, ca si succesul printre cititori din cele douazeci de tari in care a fost tradus. Iar titlul, care trezeste asteptari suave, e ultima tusa cu care Carey si-a desavirsit aceasta curata enciclopedie a umorului australian.

Candidatele la cel mai bun volum romantic al anului, pe www.cotidianul.ro/select