Avanpremiera de luni seara a piesei „8 scene", productie a Teatrului Luni „Green Hours", a fost un spectacol sec, cu o distributie feminina buna. Regizoarea a preferat sa ramina anonima.

Dana Cavaleru si Ana Macovei fac douaprestatii reusite, desi la poli opusi Conversatiile de pe linia erotica transformate in subiect de roman sau de piesa de teatru nu reprezinta deloc o noutate, ceea ce ii poate crea publicului piesei „8 scene", in primele minute, sentimentul de déjà-vu. Dramaturgul Theresa Robeck deturneaza liniile „clasice" ale unei astfel de abordari printr-un text care pare sa ia in raspar replicile obisnuite, asteptate de spectator. Protagonistele, interpretate de actritele Dana Cavaleru si Ana Macovei, au o filosofie feminista naiva, ironizata fara malitiozitate de Theresa Robeck, si s-au hotarit sa devina independente, cistigindu-si existenta din telefonia erotica. Previzibila inca din primele momente, povestea continua in aceeasi maniera comuna: cele doua si-au promis sa practice „meseria" temporar, cit sa apuce sa puna niste bani deoparte, dar, treptat, isi dau seama ca au prins gustul noului stil de viata. Bineinteles, eroinele sint doua tinere pe cale de a-si abandona proiectul: visul de a deveni scriitoare, intr-un caz, si cariera actoriei, in celalalt. In schimb, calitatile pe care si le-au dezvoltat le ajuta sa intre in noile roluri: cel de autoare de texte pornografice si cel de telefonista pe linia erotica.

Sablonul clasic al situatiei este persiflat insa prin ineditul textelor scrise de Mel, una dintre protagoniste, pentru clienti: cind cineva cere la telefon o gheisa, ea asterne pe hirtie niste replici care par bune mai degraba sa adoarma orice instinct erotic. In locul frazelor „fierbinti", textiera trinteste niste descrieri de adolescenta romantioasa, cu mesaj greu de descifrat: „Am pamint printre dinti", „cind dispar eu, apari tu" sau de-a dreptul ilare: „Infige-ti copacul in mine". Daca spectatorul se asteapta ca, din acest moment, scenariul sa alunece spre genul comediei, piesa ii rezerva o noua surpriza: cele mai multe discutii la telefon nu sint chiar amuzante, ci mai mult ciudate. Unele fragmente seamana cu proza nipona, altele au cite ceva stil Borges, insa nu sint condimentate niciodata nici cu erotism, nici cu umor. In conditiile in care trebuie sa interpreteze roluri intr-o piesa atit de alambicata, actritele nu se confrunta cu o incercare usoara. Spectatorul trece de la o dezamagire la alta, asteptind sa prinda „poanta", care insa nu apare niciodata. Finalul, destul de abrupt, accentueaza frustrarea initiala. Totusi, cele doua actrite interpreteaza personaje credibile, firesti, fara exces de patetism sau de umor. Actrita (interpretata de Ana Macovei) este mai intempestiva, cum era de asteptat, directa si plina de sarm.

Rosteste replicile bizare la telefon cu un aer dezinvolt, se infurie copilareste si il mustruluieste „sanatos" pe prietenul colegei sale de apartament. Prestatia actritei Dana Cavaleru este si ea una reusita: retractila, oarecum introvertita, cu capul in nori si crize de orgoliu feminist usor ridicole, persiflate de altfel de prietenul ei (interpretat de Alexandru Nedelcu).

Totusi, rolul sau este destul de ingrat: genul de naivitate pe care trebuie sa il afiseze este cam exage-rat si multe replici suna artificial. Sint minusuri ale piesei la care se adauga si rolul lui Alexandru Nedelcu: acesta nu pare sa fi intrat prea bine in pielea avocatului bogat si nici imaginea iubitului gelos nu ii reuseste.