Tentativele de mutare a perspectivei in scandal in care e implicat doctorul-profesor Sorin Oprescu sint repetate si au, din pacate, mari sanse de reusita.

Delatiune" - acesta este cuvintul-cheie pe care abilul doctor-profesor-politician Sorin Oprescu l-a rostogolit in fiecare dintre aparitiile sale publice, nu putine, de dupa izbucnirea scandalului cu privire la maniera in care si-a obtinut un prestigios titlu academic. O „delatiune", cum altfel, ordinara. Sau „facaturi", „minarii" „rahaturi", cum ar spune colegul sau de partid Victor Ponta, aflat si el in centrul unui scandal - de o gravitate insa mai mica decit cel care il are in prim-plan pe Sorin Oprescu. Mai putem gasi, tot in aceste zile si in acelasi scop, sinonime din aceeasi familie cu afirmatiile facute de Ponta&Oprescu. Premierul Calin Popescu Tariceanu si protejata sa Norica Nicolai vorbesc despre „lucraturi politice" sau despre „tehnici securistice". Toate („minariile", „lucraturile", „facaturile" etc.) au - spun „impricinatii" - un singur scop: distrugerea reputatiei!

In masura in care bunul renume, profesional si moral, al cuiva exista si e sustinut de fapte incontestabile, sigur ca a atenta la el echivaleaza cu o mojicie si efectul unui asemenea atac ar putea fi, cum spun Oprescu et Comp., si consecinta murdara a unei delatiuni. Insa, atunci cind in joc apar si detalii suplimentare care contin fapte de netagaduit impotriva „reputatiei", a continua sa sustii un scenariu meschin, murdar, revansard, conspirativ pare o strategie neinspirata. Decent e sa taci putin, sa ceri scuze cind vezi ca e negru pe alb ca ai calcat pe alaturi.

Ramin doar la „cazul" Oprescu, pentru ca articulatiile lui sint sensibil diferite de „cazul" Ponta sau Norica Nicolai, desi strategia defensiva a personajelor principale se aseamana destul de mult (intre altele, toti trei invoca faptul ca e „an electoral" - politic si, in cazul doctorului Oprescu, academic). „Invinsul de serviciu" al PSD, cindva simultan director peste patru spitale, dar si profesor universitar, multilateral dezvoltat profesional cum s-ar zice, si-a luat cel mai inalt titlu universitar in baza unui dosar serios coafat. „Mapa" academica (pentru ca tot e la moda acest termen) prezentata de Sorin Oprescu era mult mai umflata decit realitatea din revistele in care „Doctorul" pretinde ca a publicat anumite lucrari. Ei bine, Sorin Oprescu spune in apararea sa ca e o „delatiune"! Cu „garnitura" de rigoare: ca au mai fost si alte ziare care nu au pus „botul", ca in Bucuresti sint oameni rai care il vineaza s.a.m.d.

Problema cea mai mare a domnului Oprescu e aceea ca faptele descrise in aceste zile in Cotidianul (inclusiv in editia de astazi) exista si ca acestea sint inatacabile. In mod normal, intr-o tara cu o presa responsabila, cu o presa care pune inaintea simpatiilor faptele, nu „delatiune" ar fi cuvintul cel mai potrivit in legatura cu situatia in care se afla acum Sorin Oprescu, ci „impostura". O impostura universitara, ma grabesc sa adaug. E adevarat ca, intr-o asemenea tara, „reputatia" nu se face in primul rind inventariind mistouri si vorbe, ci fapte.