Premiera spectacolului „Ce pacat ca e curva", montat de Alexandru Darie, la Bulandra reactiveaza o Elodie a perioadei elisabetane doar pentru a pune intr-o scena lirica tema greaca a unui destin implacabil.

Darie a mizat pe Vlad Logigan si peEmilia Bebu, doi actori foarte tineri „Autorul, John Ford, contemporan cu Shakespeare, a dorit sa scrie o piesa de scandal", a explicat regizorul. „S-a gindit ca publicul din perioada elisabetana fusese rasfatat cu scrieri geniale de Shakespeare si Marlowe si ca nu mai putea sa-l surprinda nimic. Si atunci, Ford a atacat un subiect tabu: incestul. Numai ca i-a iesit nu o piesa scandaloasa, ci una de o imensa poezie", subliniaza Darie. Daca in zilele noastre ar aparea pe piata un astfel de subiect, iubirea dintre un frate si o sora care nu tine cont de regulile impuse de morala crestina si de cea a societatii, ar fi dezbatut pe larg in presa tabloida sau la OTV. „Ce pacat ca e curva" probabil ca a fost Elodia perioadei elisabetane. Dar spectacolul propus de Ducu Darie este cu mult mai mult decit o dezbatere si nici nu se transforma intr-un proces moralist sau moralizator cum s-ar pune imediat la cale intr-un film american. Incestul este doar punctul de pornire pentru o intreaga oda adusa iubirii in stare pura. Personajele negative nu sint nici o clipa cei doi adolescenti care se iubesc pentru ca nu pot altfel, fiindca dragostea are aici forta pe care o detine Moira, destinul batut in cuie din tragedia greaca, destin caruia nici un muritor nu i se poate opune. Asa cum nu s-a putut opune Oedip incestului, nu o pot face nici Annabella si Giovanni pentru simplul fapt ca nu sint stapini pe soarta lor. Ticalosii in acest spectacol sint tocmai lupii moralisti: oamenii Bisericii, care ameninta cu genunea, cu chinurile vesnice, care condamna cu o placere nebuna credinciosii la o eternitate de foc si pucioasa. Delirul predicilor demne de Inchizitie e mult mai „corupt" decit sint soaptele de amor ale celor doi copii.

In spectacol se face clar distinctia dintre Dumnezeu si dogma. La damnarea cu care o ameninta calugarul Bonaventura (curat si sincer interpretat de Cornel Scripcaru), de altfel om cu inima cinstita, dar cu principii ferme, tinara ii raspunde cu fragmente din Scrisoarea intii a apostolului Pavel catre Corinteni, din vestitul capitol 13, care vorbeste despre virtutile dragostei: „Dragostea indelung rabda, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste, dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de minie, nu gindeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata". Moartea tinerilor indragostiti vine ca o alinare, ei fiind convinsi ca o dragoste ca a lor nu se poate consuma intr-o singura viata.

Regizorul a apelat pentru aceasta montare la actori foarte tineri, unii dintre ei inca studenti. Giovanni este minunat interpretat de Vlad Logigan, care facuse un foarte bun Raskolnikov in „Crima si pedeapsa" montat la Bulandra de Yuriy Kordonskiy. Pentru a o gasi pe interpreta straniei Annabella, Darie a facut, dupa cum a povestit, o adevarata ancheta politieneasca. El vazuse fotografia studentei Emilia Bebu in CV-ul altei actrite si a fost din prima clipa cucerit de aerul de mister pe care-l degaja chipul tinerei, dar nimeni nu stia cine e. In cele din urma, actrita a fost gasita si s-a intimplat sa fie nu numai frumoasa, ci si foarte talentata. Pentru ca la casting s-au prezentat multe actrite foarte bune, pe doua dintre ele Darie le-a distribuit in alte roluri. E vorba despre Irina Ungureanu, care interpreteaza o vaduva pasionala plina despre nuri si de draci, sedusa si abandonata de unul dintre pretendentii Annabellei, si de Nicoleta Hincu, interpreta celei care avea sa-i tradeze in cele din urma pe cei doi iubiti.

Tinerii sint secundati de actori importanti ai Teatrului Bulandra. Romeo Pop face un rol de exceptie, tatal celor doi indragostiti, un parinte bun, dar complet depasit de evenimente. Spre uimirea concetatenilor, el nu vrea decit fericirea copiilor sai, refuzind sa-si casatoreasca fiica impotriva vointei ei. Marius Chivu este delicios in rolul nuntiului papal care, cu sutana lui mini si cu aerul profund efeminat, leaga si dezleaga fara nici o jena destine, iar Claudiu Stanescu este sumbrul criminal Vasques, ruda probabila cu Lucrezia Borgia, „bun prieten al mortii", dupa cum se „autodenunta". La prima aparitie, Vasques pare un tip de treaba, fidel prietenului sau, pentru ca apoi sa se insinueze usor, alunecos ca un sarpe, in preajma personajelor aflate in suferinta, simtind de la distanta gustul singelui. Ion Cocieru este simpaticul doctor de familie, mare amator si colportor de birfe mondene, in timp ce Marius Capota il joaca pe sex-simbolul orasului, contele Soranzo, care, sub aerul de Don Juan pierde-vara, e de fapt un ticalos perfid si fara scrupule ce nu se da in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile. In rolul doicii Annabellei, care, asemeni doicii Julietei, este singura ce cunoaste taina indragostitilor, a fost invitata sa joace Oana Stefanescu, actrita la Teatrul Odeon. Ea este ceva mai mult decit confidenta tinerilor, este amanta tatalui lor si joaca dulce si sagalnic rolul unei femei mature, indragostite, dar plina de reprosuri la adresa iubitului ei care isi lasa prea mult viata condusa de principiul „ce va spune lumea?". Desi spectacolul dureaza trei ore si jumatate, reuseste sa-i tina pe spectatori tintuiti in fotolii. Scenografia, semnata de arhitectul Octavian Neculai, este fluida, delicata, eleganta, cu zeci de voaluri, sugerind o lume rafinata, dar plina de mister.