Ii puteti alunga intorcind repede filele cartii Juliei Kristeva.

Scriitoarea Julia Kristeva mi-a cam incarcat studentia la Filologie cu tot felul de teorii la moda, cu „semiologia structurii discursive transformationale", daca-mi amintesc bine, si cu termenul inventat de ea (sper sa nu ma insel) si raspindit prin toate universitatile umaniste: intertextualitate.

Erau anii in care descopeream, in biblioteca lectoratului francez din Timisoara, ultimele trenduri culturale pariziene. Julia Kristeva si Tzvetan Todorov mi se pareau mai apropiati pentru ca plecasera din Bulgaria, ii simteam ca pe niste rude intelectuale mai indepartate ale culturii romane. Mi-au placut, pe atunci, teoriile si scrierile teoretice ale Juliei Kristeva, erau genul de texte care, daca le intelegeai, te faceau sa-ti pari tie insuti destept. Acum nu stiu daca ar mai avea aceeasi savoare. Si, trebuie sa spun din start, nu i-am citit scrierile de militanta feminista.

Din fericire, acum am avut de citit un text literar al Juliei Kristeva, un roman pe care Colectia Cotidianul vi-l ofera saptamina viitoare. Romanul se numeste „Batrinul si lupii" si este o scriere din domeniul literaturii fantastice, brodata pe armatura unei parabole peste care se asaza o intriga politista. Intertextualitate, ce mai! E o carte densa, scrisa cu tot bagajul teoretic aproape, cu accente de demonstratie intelectuala. As socoti-o pe Kristeva vecina cu Umberto Eco, intr-o anumita masura, pentru ca e vorba de scriitorul „nascut" dintr-un teoretician al scrisului si vegheat in permanenta de acesta. Cartea e scrisa cu multa stiinta, dar o stiinta care, pe alocuri, se substituie talentului. „Mi-am pus in gind sa povestesc metamorfozarile fiintelor in forme noi", isi propune autoarea prin acest moto luat din Ovidiu. Si, veti vedea, pina la urma reuseste.