Lucratorii echipei de balizaj care au sfidat moartea in penultima zi a anului nu si-au revenit nici acum din soc. Desi au trecut trei saptamani de la nefericitul incident, imaginea avionului venind spre ei le este inca proaspata in memorie. Din partea Comisiei de ancheta noutatile intarzie sa apara.

"N-o sa uit toata viata imaginea avionului venind spre noi!" Sunt vorbele pe care membrii echipei de balizaj prezenti in tura pe pista de la Otopeni in ziua accidentului (n.r. - 30 decembrie 2007) le tot repeta. Cum si cine ar putea uita atat de usor imaginea unui avion de 60 de tone, cu o viteza de peste 170 de kilometri pe ora indreptandu-se spre el?!

"DEBRIEFING". Au trecut mai mult de trei saptamani de cand pe pista de la Otopeni un zbor spre Egipt, programat cu o zi inaintea trecerii in 2008, avea sa marcheze vietile mai multor oameni. Experienta din "avionul terorii", asa cum l-au numit cei de fata in acea zi nefasta, s-a transformat pentru unii dintre ei intr-un adevarat cosmar. Cei mai afectati au ramas oamenii din echipa de balizaj (UTI), care s-au aflat la cateva secunde de un contact direct cu aeronava. Imediat dupa accident, acestia au fost supusi verificarilor medicale. Insa, in "confruntarea" cu avionul, socul trait de cei doi s-a dovedit a fi mult mai puternic. Personalul medical a decis ca, din cauza impactului puternic, oamenii sunt inca in stare de soc temporar, fiind trimisi intr-o statiune pentru o perioada de refacere si odihna. "Nu se poate trece atat de usor peste un asemenea moment. Pur si simplu nu are cum sa nu te marcheze. Va dati seama cum e sa fii luat prin surprindere si sa vezi cum vine spre tine un avion de 60 de tone? Noi am vorbit cu ei si ne-au marturisit ca in acel moment nu au constientizat ce li se intampla. Le-am creat toate conditiile pentru o recuperare rapida, asa ca ii asteptam curand la munca", ne-a declarat Daniel Ghita, seful atelierului de balizaj de la Otopeni.

Citeste si:

"NU PUTEM UITA!". La randul lor, surse apropiate celor doi ne-au marturisit ca acestia nu au depasit inca momentul, fiind intr-o stare acuta de depresie. "Imaginati-va ce au simtit cand au vazut avionul la doar cativa metri de ei! E normal sa fie in stare de soc. Asemenea momente te marcheaza. Pur si simplu, imaginile le revin mereu in memorie. Nu pot uita."

Cel mai afectat de experienta traita este chiar seful echipei, adica omul care a vazut primul avionul si intr-o fractiune de secunda a inceput sa strige disperat la colegul sau sa se salveze. Insa momentan toti cei patru membri ai echipei aflati in tura in ziua respectiva au nevoie de liniste si de momente de relaxare.