Cu mari delicii se citeste cartea lui Niculae Gheran, intitulata, cu voita modestie, "Cu Liviu Rebreanu si nu numai" (Editura Academiei Romane, 2008). Amintesc, pentru publicul larg (din ce in ce mai larg, imi vine sa spun...), ca Niculae Gheran este, dupa stiinta mea, singurul istoric literar de la noi care a dus la bun sfarsit editarea integralei operei unui autor; si nu a bietului Urmuz, ci a autorului "Padurii spanzuratilor". Era firesc, asadar, ca din trunchiul masiv si viguros al scrisului rebrenian sa sara cateva aschii, scrupulos adunate de Niculae Gheran, toate - adaug eu - foarte interesante (vezi, de pilda, tensionata relatie, de tip corsi e ricorsi, intre Rebreanu si Blaga, sau relevarea posesivitatii totale a nevestei Fanny asupra ilustrului ei sot). Dar daca ar fi vorba numai despre atat, locul acestui text ar fi mai degraba la pagina culturala. Insa sectiunea "Rebreniana" este urmata de "...si nu numai", unde, spre surpriza multora, istoricul este completat cu brio de unul din cei mai acizi pamfletari politici din ziua de azi. Sau mai degraba, prin eleganta incisiva a stilului, din ziua de ieri. Ma si mir ca, in acest sens, n-a fost remarcat mai de mult. Sunt antologice articolele "Actualitatea lui Iosefini", "De la Esculap la Eugen Nicolaescu", "Cizmele si alegerile anticipate", "Sobolanul". Din ultimul o sa-mi permit sa citez un pasaj ce-l are in vedere pe mai vechiul nostru client, "dom' profesor" Virgil Magureanu: "Daca joci pe toti caii, ramai castigator si cand o martoaga ajunge prima la potou, fie si inainte de a-si da duhul. Dupa opinia mea, povestea asta o cunoaste cel mai bine blajinul si intangibilul Virgil Magureanu, ratacit ca un supozitor in fundul Puterii inca inainte de a se cunoaste exact incotro va bate vantul". Sau, tot proba a unui incontestabil talent literar, remarca vizand conditiile muncii la mult faultatul "Dictionar al Scriitorilor Romani", din colectivul de redactare al caruia Niculae Gheran a disparut, la aparitie, vorba lui, "mai abitir decat un portofel sterpelit in tramvai": "De aici, sentimentul nemarturisit ca lucram la producerea unei bombe atomice intr-o sifonarie". Pe scurt, cum am mai zis si altadata, o carte de raftul intai.