Cazul profesorului Sorin Oprescu dezvaluie o complicitate multipla in a exorciza normalitatea din universitatile de medicina.

Nu orice asistent universitar sau sef de lucrari isi poate permite sa strecoare intr-un dosar de concurs o serie de lucrari false pentru a indeplini criteriile necesare cresterii in rang. Doar cei care cred ca nu au gresit cu absolut nimic atunci cind au facut acest lucru, cei pentru care regulile academice sint mai flexibile decit o campioana olimpica la gimnastica, doar ei sint in stare de asemenea fapte. Fapte ce arunca insa toata confreria dascalilor de medicina in lumina fraudei, a falsei credinte si a rezultatelor indoielnice.

Ceea ce senatorul Sorin Oprescu nu a inteles, atunci cind vorbeste despre dosarul sau de profesor, este ca nu exista fraude mici sau mari in viata universitara. Cercurile academice, spre deosebire de cele politice, au cam aceleasi reguli in toata lumea. Daca cineva schimba ordinea autorilor unei lucrari, chiar si cu o virgula intr-o declaratie oficiala, chiar si in virtutea unei cutume bolnave, acea declaratie este un fel de casetofon Panaesonik vindut pe post de marca originala. Daca declara ca a publicat ceva, iar acel ceva nu a vazut lumina tiparului este o minciuna. Faptul ca nu a verificat publicarea lui si a ales sa traiasca cu impresia actului implinit este o circumstanta agravanta, cum de altfel necunoasterea unei legi nu scuteste pe nimeni de respectarea ei.

In cazul Oprescu, avem de-a face cu urmatoarea situatie, ce arata fata murdara a unei institutii in care ambitia de a ajunge profesor a ajuns sa depaseasca ambitia de a fi medic si de a-i invata si pe altii cum sa devina doctori priceputi. In comisia care a girat practic falsul a fost prezent actualul staret al universitatii, Florian Popa. Aceleasi falsuri au fost folosite, mai tirziu, cu Oprescu pe post de staret temporar al unei comisii de concurs, cind un coleg de-al sau avea nevoie de ajutor, iar acum, presedintele comisiei din Ministerul Educatiei, care raspunde de acordarea titlurilor de profesor, este Florian Popa. Toti cei care au fost in aceste comisii, de-a lungul timpului, si au avut probele fraudei la indemina, dar s-au lasat inselati sint la fel de vinovati ca si cei care au avansat apoi pe baza lor. Si toti acestia sint profesori universitari acum, sint medici celebri, dar mai sint complici si la o „crima" academica.