Unii sunt inclinati sa considere actuala criza financiara internationala ca un accident inevitabil, dar nu neobisnuit, de-a lungul ciclului economic; o urmare a dobanzilor foarte scazute practicate in anii din urma. Dar o citire atenta a crizei

Unii sunt inclinati sa considere actuala criza financiara
internationala ca un accident inevitabil, dar nu neobisnuit, de-a lungul
ciclului economic; o urmare a dobanzilor foarte scazute practicate in anii din
urma. Dar o citire atenta a crizei nu are cum sa nu ajunga la cauze
structurale. Globalizarea pietelor financiare si inovatiile financiare, in
conditiile unor reglementari precare (sau lipsa), ca si pletora de conflicte de
interese au creat premise pentru criza. O dezbatare aprinsa are loc privind masuri
de combatere a crizei. Un tip de argumente este legat de cadrul de
reglementare. Ministrul Economiei italian, Tomasso Padoa Schioppa, vine cu un
argument de bun simt, potrivit logicii pietelor unice; el sustine ca este
nevoie de un set comun de reglementari in UE si de o supraveghere unitara a
grupurilor financiare. In opinia mea, colegii sai din Ecofin ar trebui sa
priveasca cu mai multa simpatie aceste propuneri. Dar cred, totodata, ca o
accentuare a cooperarii intre autoritatile de supraveghere din UE nu este
suficienta.

Dincolo de o relaxare iresponsabila a conditiilor de
creditare pe diverse piete imobiliare si pe alte piete (in SUA si in Europa), in
ultimul deceniu, originea crizei financiare trebuie cautata in efecte ale
masivelor fluxuri de capital transfrontaliere si ale utilizarii tot mai ample
de instrumente financiare/derivative (precum securitizarea de obligatiuni), care nu sunt transparente si
nici tranzactionate efectiv pe piete. Pietele financiare au devenit, in multe
zone, tot mai opace, iar identificarea celor care si-au asumat riscuri si
evaluarea acestor riscuri au devenit deziderate aproape de neatins. Cresterea
unui “sector bancar umbra” (shadow banking sector), care este foarte slab
reglementat, a devenit proeminenta in ultima decada. Bancile au intrat in mod
imprudent in jocul crearii si distributiei de produse financiare aplicand
tehnici de gestiune a riscului discutabile. Alessandro Profumo, CEO-ul de la
Unicredit, a facut o declaratie plina de intelesuri, in aceasta privinta, cu cateva
luni in urma. Nu putine banci de varf s-au angajat in “impachetarea” si vanzarea
de obligatiuni avand drept colateral ipoteci cu risc inalt. Si vedem acum cum
nume ilustre de pe Wall Street au intrat in radarul procurorilor. Este de admis
ca masuri de revenire la “Ziduri chinezesti” (aidoma legislatiei
Glass-Steagall), pentru a restabili increderea si a mari transparenta pietelor
financiare, sa fie impracticabile in conditiile de acum.

Dar cred ca este absolut necesar sa se reglementeze pietele
financiare mai bine, riguros si acoperind zone unde exista deficit evident de
reglementare. Antecedente ca si desfasurarea crizei arata ca cei care spun ca industria
financiara poate miza pe autoreglementare pentru a evita necazuri mari traiesc
pe alta planeta. Cat de aiurea suna acum vocile care afirmau, nu cu mult timp in
urma, ca nu este necesar ca activitatile fondurilor de risc sa fie
reglementate. Faptul ca la Londra 14 dintre cele mai mari hedge-funds au decis
sa adopte un cod de conduita este de salutat, dar nu cred ca este suficient.
Este regretabil ca autoritati de desupraveghere/reglementare din diverse tari
nu au invatat mai mult din episoadele Long Term Capital Management, criza
dotcom-urilor., Enron, Parmalat. etc.

Este nevoie, in opinia mea, de o revedere (ameliorare) a
cadrului de reglementare a operatiunilor vehiculelor de investitii. Este necesar
totodata sa fie reglementata utilizarea de instrumente financiare (derivative, precum CDOs), astfel incat
transparenta pietelor sa fie refacuta si investitorii sa fie informati in mod
adecvat asupra riscurilor pe care si le asuma. Asa cum bancilor li se cer
rezerve minime obligatorii, o regula analoga este de aplicat si institutiilor
financiare nonbancare. Si dimensiunea maxima admisa a leveraging-ului ar trebui
sa fie reglementata. Ca o nota finala: reglementari mai extinse si riguroase nu
inseamna inversarea liberalizarii financiare. Dimpotriva: pentru a mentine piete
financiare libere, pentru ca ele sa nu cauzeze daune mari, directe sau
colaterale, este necesar ca aceste piete sa beneficieze de reglementari
riguroase, eficace.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.