“Am gandit tot timpul cu sufletul...”

Joaca la TSKA Sofia,
insa sufletul i-a ramas la Dinamo. Simbolul alb-rosilor, Florentin Petre, implineste
astazi 32 de ani. La multi ani!

“Ca si pana acum, ziua mea de nastere ma prinde in
cantonament. De multe ori se intampla ca de ziua mea sa fac si patru
antrenamente. Acum am noroc, fac doar trei.

Am traversat o perioada extrem de dificila atunci cand am
fost bolnav. Multi imi spuneau ca nu o sa mai apuc sa joc fotbal niciodata sau
ca poate o sa joc, dar niciodata la acel nivel. Toate vorbele astea imi intrau
direct in inima, dar ma ambitionau. Familia a fost alaturi de mine si m-a incurajat
tot timpul. De asemenea, ambitia mea si dorinta de a reveni, pentru ca eram un
tanar jucator al echipei Dinamo m-a ajutat enorm. Mi-ar fi parut rau sa ma las
atat de repede de fotbal.

Eram foarte mic si deja m-am trezit cu mingea in brate. Asta
am facut de cand ma stiu. Mi-a placut fotbalul foarte mult si am sacrificat
totul pentru el. Scoala, familie, tot... Dupa ce voi incheia cariera de jucator
vreau sa devin antrenor si sa continuu ceea ce am inceput.

Citeste si:

Am realizat tot ceea ce mi-am dorit de mic. Am ajuns la un
club mare, am ajuns la echipa nationala, am fost la un turneu final. Urmeaza
acum un alt turneu final, insa nu stiu daca o sa ma convoace nea Piti. Cred ca
am facut multe lucruri bune in viata. Sunt un om cu frica lui Dumnezeu si am
muncit enorm pentru tot ceea ce am realizat. Ma condamn, poate pentru ca am gandit
tot timpul cu sufletul in fotbal. Cat am stat la Dinamo am gandit cu sufletul si
nu asa, cum toata lumea imi spunea, ca un profesionist adevarat. Nu imi pare rau
de nimic, pentru ca ce am pierdut pe o parte am castigat pe alta.

Am avut un moment cand, dupa ce am terminat tratamentul
pentru hepatita, m-am reapucat de pregatiri. Erau momente cand simteam ca poate
nu o sa mai ajung la acel nivel. Asta ma ambitiona atat de tare incat alergam si
plangeam, alergam si plangeam, tocmai pentru ca imi doream foarte mult sa
revin.

Cel mai mare regret al meu este ca nu am apucat sa ma bucur
mai mult de rezultatele mele de la Dinamo alaturi de Catalin Haldan, prietenul
meu care a plecat dintre noi asa de repede. As fi fost foarte fericit daca statea
acolo cu mine. Stiu ce insemna pentru el Dinamo si un titlu de campion.

Visurile din adolescenta in mare parte mi le-am realizat.
Visam sa ajung la un club mare, visam ca oamenii sa ma iubeasca pe terenul de
fotbal, sa ajung la echipa nationala. Acum imi doresc foarte mult sa castig
campionatul cu TSKA Sofia
si sa merg la Euro.

Imi doresc ca cei dragi sa fie sanatosi, alaturi de mine,
pentru ca nu e usor sa fii departe de casa. Imi doresc sa privim viata cu zambetul
pe buze, chiar daca este destul de grea...”