PAPORNITA CU INTELEPCIUNI
Acum vreo 18 ani, poporul roman, prin reprezentantii sai (ulterior) alesi ori numiti, l-a impuscat, pentru niste infractiuni mai mult sau mai putin imputabile direct, pe dictatorul Nicolae Ceausescu. L-a impuscat degeaba, fiindca - daca acele criterii ar mai fi valabile in ziua de astazi - viata politica poreclit democratica ar trebui sa se transforme intr-un genocid institutional. Tentativa - legitima constitutional - de numire a Noricai Nicolai in functia de ministru al Justitiei a scos la iveala, cu o violenta absolut gretoasa, tot ce are mai hidos in adancurile ei populatia vietuitoare a spatiului carpato-dunareano-pontic. Doi asa-zisi barbati de stat, in fapt niste caricaturi de politicieni cu aere false de primadone, s-au coborat, in public, la niste comportamente de pitecantropi vorbitori si la costum doar pentru a-si demonstra unul altuia ca-n ei zace nefolosita o importanta samanta haiduceasca.

Intr-unul dintre colturile ringului numit Romania s-a infipt hotarat, pe picioarele din fata, autointitulatul Jucator, un soi de personaj popular straniu, cu aura falsa de martir si comportament de lotru la drumul mare. Omul are idei putine si fixe, plus o convingere patologica potrivit careia Dumnezeu l-a ales sa ne izbaveasca. In acest razboi perfect inutil, la care Europa Unita priveste de-a dreptul prostita, si-a asezonat la pachet o pata perena - cu aspecte ce tin deja de domeniul clinicului - pusa pe singura femeie-politician care a indraznit sa-l injure de mama intr-o sedinta de guvern. In coltul opus, intepenit pe picioarele din spate, s-a plasat chipesul Manechin, un soi de carcasa de Ferrari pe motor de Trabant, eterna forma fara fond a democratiei romanesti de tip nou. Desi este evident ca nu da doi bani pe nominalizarea propriului partid pentru portofoliul Justitiei, poleitul personaj a priceput ca, daca va ceda in acest razboi, a sa cariera de dregator se va transforma intr-o lunga si umilitoare sclavie politica la stapanul de la palatul mai mare. Asa ca merge la totul sau nimic.

Dupa aproape o luna de sah etern, cu respectarea sacrosancta a ritualului Ssarbatorilor de iarna, lupta fara de sfarsit a capsomanilor care in 2004 au cucerit impreuna reduta pesedista si au castigat puterea politica a degenerat intr-un meci de ping-pong ridicol, cu scrisori si acuzatii reciproce. Castigatorul tacanelii e inca greu de intuit, dar pierde sigur o Romanie istovita de privit lung la tavaleala reciproca din ringul uns din belsug cu emulsia de cacao si scuipat. La un an de la aderarea cu acte-n regula a tarii pe care teoretic o conduc la Uniunea Europeana, doi asa-zisi lideri politici, in loc sa fie munciti de gandul ca ar putea ramane-n istoria tarii lor ca niste vizionari, se lupta-n vazul platitorilor de impozite, stransi ciopor intr-o arena numita Romania, ca gladiatorii. Miza, infima pentru viitorul unei natiuni, ii priveste exclusiv pe ei. Din pacate, pe de o parte, setea de putere absoluta, respectiv, pe de alta parte, orgoliul nemasurat le-au luat mintile cu totul. Primul si-a scos la vedere, din rastelul amintirilor mistuitoare de port, dupa ce l-a lustruit in prealabil cu slugarnicia gretoasa a autoproclamatei intelectualitati, arsenalul de tip securistic. Asa ca s-a apucat sa rame, cu o voluptate demna de ceausismul cel mai feroce al unui urs gunoier, prin trecutul ingropat al falsului trofeu. Al doilea, cu nimic mai ales la capitolul caracter, dar pretins mai elevat si ceva mai spalat, si-a bagat cornul in pamantul manos al unui buget parjolit, si-a pus mobilul pe silent, l-a luat pe marele "Nu" in brate si a pus un bot prelung de copil razgaiat si taiat de la portia zilnica de inghetata. Pentru nici unul, obiectul acestui scandal, politicianul desemnat pentru ocuparea postului de ministru al Justitiei, in fond un om cu trairile si sentimentele sale, nu valoreaza nici macar cat o ceapa degerata, ci constituie doar un pretext. Ei vor, pur si simplu, sa-si demonstreze reciproc ca au in boxeri cate o lada de portocale...