SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
La ultimul targ de carte am fost abordat piezis, ca sa nu spun grobian, de un domn intelectual, care mi-a reprosat ca sunt de partea lui Basescu. Domnul intelectual mi-a imputat ceea ce, in limbajul autogarilor si al soselelor, nu si al oamenilor cu scoala, s-ar chema o eroare politica de parcurs. In opinia dumisale, am gandit corect, pana de curand, cand - inexplicabil - am inceput sa gandesc gresit. Orice ai scrie de acum inainte - m-a prevenit domnul intelectual - pe mine nu ma mai minti: esti cu Basescu!

De foarte multi ani, in politica, nu mai sunt cu nimeni. Daca e vorba despre a fi cu cineva, o marturisesc fara sa ezit: sunt cu familia mea, sunt cu mai multi medici cardiologi, sunt cu Cehov si cu I.L. Caragiale, sunt cu o echipa de fotbal din Divizia C si cu cantalele religioase ale lui Mozart. Sunt, de asemenea, cu o cafenea de cartier, sunt cu pictura lui Vermer van Delft, sunt cu toti cei care imi cumpara cartile. Si, fiindca nu-s perfect, sunt, la modul exagerat, cu o catelusa, care sta tot timpul langa mine cand scriu.
Acum, spuneti si dumeavoastra, pot eu sa dau toate astea pe o dragoste de un mandat pentru Basescu sau pentru Tariceanu?

Cand declar ca, inainte de orice, sunt cu familia mea, in discutie nu intra tara. Raman un roman oarecare, ale carui orientari afective nu trebuie incriminate de nimeni. Iata insa ca domnii Basescu si Tariceanu au reusit un lucru, pe care nu l-au reusit nici popoarele migratoare, nici rusii, nici iredentistii si nici fortele internationale oculte. Au creat doua Romanii. Locuitorii tarii lui Basescu sunt gata oricand sa se incaiere cu aceia ai Romaniei lui Tariceanu. Presedintele si premierul au, prin Constitutie, dreptul sa se si urasca, sa-si dea palme, sa se injure, dar nu la vedere, in public. Aceeasi Constitutie, care le permite sa fie ce fel de oameni vor dansii, fie si oameni mici, ne garanteaza noua, romanilor, conditia de indivizi, nu de public. Romania nu e un stadion, unde echipa lui Basescu invrajbeste tribunele contra tribunelor lui Tariceanu.

Citeste si:

Domnul intelectual, care mi-a imputat ca sunt cu Basescu, a imprumutat, din nesfarsita balacareala a celor doi, ura. Si macar de-ar tine-o pentru el. Dar nu se simte om intreg daca nu obtine si de la mine un vizavi de dusmanie.

Lucrurile n-au cum sa se opreasca aici, fiindca noi, cetatenii celor doua Romanii, trebuie sa mai induram cel putin un an odioasa dezbinare. Timp in care nu numai domnii intelectuali cu maniere de gascari ne vor lua de guler, pentru ca nu suntem cu cine trebuie, ci si fani de-ai lui Basescu si de-ai lui Tariceanu. Si atunci, ce ne ramane de facut noua, romanilor, care nu suntem nici cu Basescu si nici cu Tariceanu? Sa ne cautam alta tara? Eu sunt prea batran ca s-o fac. Unii insa se gandesc si la asta. Sa-si ia Romania personala in geamantan si sa-i lase pe Basescu si pe Tariceanu sa se urasca, in aplauzele si-n huiduielile Romaniilor lor invrajbite.