Primul tiraj al „Versetelor satanice" ale lui Rushdie, cartea care l-a tinut in ultimii 20 de ani sechestrat intre garzi de corp, s-a epuizat intr-o singura zi. BOR sustine ca s-a impotrivit aparitiei lor din solidaritate cu semenii nostri de alta credinta, dar Mircea Mihaies spune ca intelectualii in sutana nu au ce cauta cu inchizitia in literatura.

PRO • Mircea Mihaies, profesor universitar

Nu e treaba ortodocsilor

Batalia dusa in jurul „Versetelor satanice" ale lui Rushdie (aparute la Editura Polirom) seamana cu o noua si veritabila „Batalie a Berlinului". O carte de fictiune reuseste sa trezeasca demonii adormiti ai fundamentalismului si intolerantei, intr-o masura menita sa te puna pe ginduri. Pretentia Bisericii Ortodoxe Romane de a se transforma intr-un cenzor al cartii de literatura (adica de imaginatie) este nu doar periculoasa, ci si caraghioasa: singurul efect previzibil al incruntatei interventii a subordonatilor lui Daniel Ciobotea este cresterea, dincolo de orice asteptare, a tirajului cartii. Ceea ce, ca vechi „degustator" al fictiunilor lui Rushdie - probabil cel mai mare scriitor de limba engleza in viata -, nu poate decit sa ma bucure. In rest, nu cred ca e treaba romanilor ortodocsi sa rezolve problemele - reale, imaginare sau create cu buna stiinta - ale altor religii. Cu energia cheltuita pentru a-l pune la zid pe Rushdie, intelectualii in sutana descinsi, parca, direct din Inchizitia spaniola ar fi putut sa se inhame la o sumedenie de actiuni folositoare obstei: sa fi ajutat la deszapezit, la adapostirea batrinilor si bolnavilor, operatii din care alte varietati ale crestinismului isi fac un punct de onoare. De citit, de comentat, de criticat, de facut reclama are cine sa se ocupe.

CONTRA • Preotul Constantin Stoica, BOR

Frustrarea unei comunitati

Pe noi nu ne intereseaza cartea din punct de vedere literar, o bijuterie din punctul asta de vedere, ci sensibilitatea oamenilor nostri. Eu am citit cartea in urma cu citiva ani in engleza, tot curiozitatea m-a stirnit, caci, ca si „Codul lui Da Vinci", ce e in disputa atrage. E e o reusita literara, dar iti lasa un gust amar cind te gindesti la consecinte.

E o carte care, ani in sir, a stirnit dispute in toata lumea. Problema cu ea e pina unde merge libertatea de expresie, un aspect extrem de discutat in toata lumea. Nu exista intilnire la nivel inalt in care sa nu se ia in discutie, ati vazut cazul caricaturilor din Danemarca, ati vazut manifestari teroriste. Comunicatul BOR a ridicat problema din punct de vedere moral: a manifestat toleranta si solidaritate cu semenii nostri de alta credinta, care au suferit in urma aparitiei acestei carti, si tragem un semnal de alarma cu privire la respectarea credintei semenilor nostri, lucru care e prevazut si in Legea cultelor. Reactia noastra porneste de la faptul ca o comunitate are o problema cu aceasta carte si s-ar putea simti frustrata de aparitia ei.

„Cel mai putin politic roman al meu" Salman Rushdie spune despre „Versetele satanice" ca este cel mai putin politic roman al sau. „E asa de ridicol in lumina a ceea ce s-a intimplat, dar eu l-am vazut ca pe un roman de introspectie, care incerca sa dea un sens experientei de viata, pe care oamenii ca mine au avut-o, si apoi, boom!, s-a transformat in cel mai public roman pe care l-am scris vreodata." Cind cartea i-a fost arsa in Anglia, a fost cel mai socant moment al vietii sale, spune Rushdie. „Atunci cind am vazut la televizor imagini cu cartea mea arzind, s-a nascut in mine o furie cum n-am mai simtit vreodata. Se intimpla cu o luna inainte sa impuna Khomeini fatwa." Rushdie spune ca e groaznic sa fii faimos pentru ce nu trebuie. „Tot ce mi-am dorit vreodata a fost sa scriu carti de care sa se vorbeasca de bine. Pentru oamenii care nu stiu nimic despre cartile mele, norul asta teologic intunecat, care se intinde peste ele de la «Versetele satanice», este reprezentativ pentru toate cartile mele si i-a facut sa nu vrea sa le citeasca." Un interviu cu Salman Rushdie pe www.cotidianul.ro/select