Puteti spune ce varsta aveti, considerand nu dupa numarul anilor, ci dupa emotivitatea dvs. si dupa gradul in care sunteti in stare a o domina? Ciudat, dar nu mai putin adevarat este ca cele doua scari de masurare dau rareori aceleasi rezultate si cu asta vreau sa spun ca poti numara cateva decenii si sa fii totus un copil, din punctul de vedere al emotivitatei. Sau invers, poti fi foarte tanar si sa posezi cu toate acestea o individualitate perfect maturizata, judecand dupa modul de manifestare al emotiilor. Chestiunea aceasta e de un interes vital in existenta noastra, a tuturora, pentruca oricat ne-am desvolta trupul si mintea, ne putem lovi de mari neplaceri, ba chiar de nenorociri, daca ramanem pigmei sub raportul emotiilor. Tocmai aceasta clasa de oameni cu temperament pueril - compusa la intamplare din indivizi de diferite grade de inteligenta, de cultura si de diferite varste - e cea care produce ucigasii, sinucigasii si alti eroi de drame pasionale, ce apar adesea sub ochiul publicului, in ipostaza idiotiei. Omul de temperament matur isi poate grada reactiile emotive. El ramane totdeauna in echilibru, pastrand o atitudine eleganta prin calm si seninatate ce impune mai mult decat o izbucnire violenta. Dar emotiile sunt principalul resort in viata si realizarile omenirii. Fara ele am fi o rasa moarta. Si tocmai aceasta susceptibilitate da nastere marilor indragostiti, conducatori, cuceritori, artisti etc.: emotiile ne fac sa dorim totul - iubire, familie, posesiuni, faima - ele sunt forta motrice ce ne conduce pana cand am atins telul sau cum adesea se spune pana murim in lupta. Totus, daca nu invatam a domina si disciplina aceste emotii, intr-un matur echilibru, ele ne pot lua intr-un vartej ciclonic determinandu-ne la cele mai extravagante si fatale actiuni. De ne lasam prea mult si prea adesea in voia lor, putem ajunge pe pragul nebuniei. Dar daca modernii par sa neglijeze din ce in ce mai mai mult aceasta lature a naturii umane, se constata cu surpriza ca popoarele primitive i-au inteles si evidentiat intotdeauna importanta. Istoria triburilor salbatice de pe intreaga suprafata a pamantului e plina de traditii si crude incercari, prin care baietii si fetele erau invatati a-si domina emotiile. Si chiar in zilele noastre profesorul S.D. Porteus a avut ocazia sa studieze triburi australiene vechi si pri­mitive ce-si supun tinerii ajunsi la varsta barbatiei, unei game in­tregi de torturi, mai inainte de a-i socoti intrati in clasa adulta. In membrele tanarului se fac taieturi adanci, ce se umplu cu cenuse si daca nu-si poate retine strigatele de durere, protestul, sau are vreun acces de slabiciune este proclamat “ne-om” si in cazuri extreme devine un paria. Dar pana la acest dureros examen, individul a trecut treptat dealungul copilariei prin incercari ce i-au otelit vointa pana la o maturitate emotiva, in majoritatea cazurilor, desavarsita. Sa vedem acum ce se in­tampla la popoarele civilizate? Astazi s-a abandonat aproape cu totul nuiaua si se face totul pentru a cruta copilului orice inter­zicere, suferinta - durere, inter­zicere, suferinta, munca. I se face viata cat mai simpla si cat mai usoara pana in momentul cand e socotit destul de mare, pentru a se ingriji singur; de unde rezulta ca intra in epoca barbatiei cu un temperament nematurizat. A implinit 21 de ani si ajunge chiar la 25 de ani, cu emotivitatea unui copil. Unul dintre cele mai interesante campuri pe care se manifesta aceasta lipsa de disciplina a emotiilor este afectivitatea. Ati avut ocazia cu totii sa vedeti nenumarate cazuri in care emotia dragostei a coplesit inteligenta, sentimentul de prudenta si judecata, ducand la casatorii care pentru toata lumea erau condamnate divortului, si iaras nu mai putine sunt cazurile in care a sfaramat legaturi familiale, standarduri sociale, ruinand averi si cariere. Citam pe de o parte drama tanarului Reynolds, care s-a sinu­cis inaintea femeii de care era indragostit, pentru ca nu-si putea intelege si stapani distruga­toa­rea-i pasiune; iar pe de alta parte tragicomediile unor barbati pe pragul batranetei ce parasesc o sotie credincioasa si iubitoare, pentru a da satisfactie unor emotii suscitate de o fata de 18-20 de ani. Profesor Donald A. Laird Ramaneti calm! “Maturitatea temperamentului e o chestiune de resortul educatiei, nu ramane individului, care n-a evoluat pe aceasta lature, decat sa se observe de aproape si cu putina vointa, sa se ridice intr-o perioada relativ scurta, la nivelul varstei sale afective, pentru a vorbi astfel. Cel care intreprinde aceasta autoeducatie isi va pune cu toata seriozitatea o serie de intrebari. Va puteti domina emotiile ramanand calm si echilibrat intr-o criza? Daca nu puteti sunteti de o emotivitate nematurizata si trebuie sa incepeti a va educa.” (Realitatea Ilustrata, 12 ianuarie 1933)
"Am cunoscut nu de mult un om dotat cu toate calitatile unui remarcabil orator politic. Cand se afla intre prieteni sau intr-un grup de oameni ce profesau aceleasi pareri ca si el, discuta si elucida o chestiune politica cu atata claritate si putere de convingere incat ii fermeca pe toti. Era insa destul sa i se ridice cea mai slaba opozitie pentruca admirabilul echilibru sa se strice, pentruca sa devina un om impulsiv, agresiv chiar. Desi admirabil desvoltat intelectualiceste, avea un temperament neevoluat.” Realitatea Ilustrata, 12 ianuarie 1933