O lucrare pe care nu o recomand analistilor politici este
cartea lui Ion Cristoiu “In vesta, printre fracuri. Note de calatorie satirice
din strainatate”

(Editura Historia, 2007).

Sa ma explic.

Nu recomand car­tea celor care jura ca fiecare sedinta a
Consi­liului de Securitate al ONU marcheaza un pas hotarat inainte in
edificarea pacii si securitatii internationale, atata vreme cat autorul scrie: “Premierul
nostru, sef peste sedinta, a dat cuvantul unui negru. Acesta a pie­rit cu totul
intr-un discurs de adan­cimea unui hau. Nu-l asculta nimeni. Si, chiar daca din
in­tamplare cineva s-ar apuca de asa ceva, tot n-ar intelege nimic?”. Totul
culminand cu observatia: “Nu stiu sa fi aparut pana acum vreo carte, vreun
articol sau, hai sa zicem!, vreo notita macar despre alta institutie importanta
a ONU, daca nu chiar cea mai importanta: restaurantul de la parter”.

DISCUTIE. Asadar,
Ion Cris­toiu, ziarist roman, aflat la ONU pe banii contribuabilului roman,
relateaza in mod ten­den­tios despre o discutie purtata la casa restaurantului.
“Despre ce?” - se face ca intreaba. “Despre rolul si locul Romaniei in lume?/
Despre parteneriatul strategic dintre Bucuresti si Washington?/ Sau despre ce
idei socotim ca vor fi prezentate in mult asteptatul discurs al presedintelui
nostru?” Si raspunde cu un rictus dusmanos: “Nici vorba! Casiera murea de
curiozitate sa stie de unde isi luase colega noastra cizmulitele pe care
respectiva le remarcase dintr-o ochire!”.

Scrie Ion Cristoiu: “Muream de curiozitate sa vad cat de
mult difera Rusia lui Eltin si Putin de cea a lui Leonid Ilici Brejnev”. Iata insa
ce afirma el despre motivele pastrarii
mausoleului lui Lenin: “Oricum, desi a fost acuzata de nostalgii bolsevice,
noua Putere a fost mai mult decat inspirata pastrand Mausoleul. Aprigul lup­tator
impotriva capitalismului intrat in faza sa ultima - imperia­lismul - a fost pus
la lucru pentru triumful capitalismului in prima sa faza: cea a exploatarii salbatice.
(...) Gratie Mausoleului, asezarea cea mai filmata si fotografiata din Rusia,
Piata Rosie, gazduieste inceputurile, chiar timide, ale industriei turistice”.
Pe buna dreptate, deontologii societatii civile se intreaba: asa se scrie
despre “trecerea de la socialismul real la ca­pitalismul ideal”?

Citeste si:

LICURICIUL. Nici
despre “noile raporturi dintre Romania si SUA” nu aduce Ion Cristoiu sustinerile
asteptate. Cand toata presa din Romania fremata de emotie la vederea steagului tarii
noastre fluturand doua zile in sir pe cladirea Casei Albe, el si-a gasit sa
scrie doar atat: “De ce sunt presedintii mai destepti ca noi?”. Tot el se face
ca raspunde: “Pre­sedintii surprind prin permanenta lor prospetime. /Si nu in­tamplator.
/Simplul cetatean e obligat clipa de clipa sa-si consume inteligenta cu tot
felul de fleacuri cotidiane. / (...) Presedintii sunt scutiti de astfel de
fleacuri. (...) Scutita de fleacuri,
inteligenta lor se poate apleca exclusiv asupra unor fapte marete, menite a ramane
in istorie”. Daca fata de presedintele Romaniei o asemenea atitudine mai poate
fi tolera­ta, nu credeti ca Ion Cristoiu intinde coarda atunci cand se refera la “licuriciul cel mare”? Daca vorbea despre “Marea
Neagra - lac sovie­tic”, treaca-mear­ga. Dar asa?...

Lui Ion Cristoiu totul i se trage de la refuzul de a privi
lumea po­liticii intr-o oglinda aburita ideolo­gic. El insusi se diagnosticheaza
ca “irecuperabil” la incercarile de reeducare venite de la organisme ale lumii
civice si care au vrut sa il vindece de mentalitati invechite.

Ion Cristoiu nu se refera insa la pareri unanim obligatorii
acum doua decenii. Pur si simplu, el nu vrea sa se alinieze la “noua
unanimitate”. De aceea (nu) recomand cartea aceasta servantilor noului
dogmatism. I-ar pune pe ganduri si i-ar soma sa caute contraargumente. Ceea ce,
evident, nu se mai poarta!

“Urasc regula unanimitatii.
Mersul inainte al omenirii are ca motor controversa, confruntarea, fie si de
idei. Unde toata lumea gandeste si spune la fel, dar mai ales unde parerea
diferita e tratata drept eretica se instaleaza stagnarea”

Ion Cristoiu