Anul trecut am ajuns prin Bulga­ria, cu treaba. Trebuia sa
iau le­gatura cu comunitatea ro­ma­neas­ca din Sofia si sa fac un reportaj. S-a intamplat o
defec­tiu­ne si practic a trebuit sa pierd doua zile in capitala fra­tilor
bulgari pana sa ajung la co­mu­nitatea izolata care ma interesa.

Un roman binevoitor care se mai peregrinase prin Bulgaria imi
indicase inca de la Bucuresti sa ma duc,
daca am timp de pierdut, in niste car­ciumi aflate intr-un tunel amplasat langa
un magazin mare (un fel de Unirea), botezat Zum. M-am dus acolo pe la pranz sa
mananc ceva. Ma instalasem intr-o bodega si o tiganca vopsita blonda mi-a intins
un meniu scris numai cu litere chirilice.

Neinteles

M-am chinuit sa descifrez ce scria la capitolul mancaruri si
n-am priceput neam. Am intrebat-o pe chelnarita, in engleza, ce mi-ar recomanda
si a dat din umeri, dupa care a oracait ceva care suna cam asa: “Crac,
guliamata prostu' plici, barzu”. Cunostintele mele de bulgara se rezumau la “jol
carton”, “zasada” si “edin na nula”, de pe vremea cand ma uitam la meciuri, pe
vremea im­puscatului, la televiziunea vecina si pretena. Mi-am dat seama ca nu imi
pot folosi la mare lucru, asa ca m-am apucat sa buchisesc lista de bauturi,
unde vodca era vodca, slibovita asijderea, numai berea era “pivo”. Am inceput cu tarie, am
stins cu bere si am repetat figura. Cum era pe stomacul gol, m-am ametit destul
de repede. Ma inveselisem si simteam nevoia sa comunic. In plus, aveam senzatia
ca am devenit brusc poliglot. Cand a aparut fata pentru a treia comanda, i-am
zis: “Tu, nema bulgarski, tu blondinka, svenska! Beautiful!”.

Nu stiu ce mi-a raspuns, dar a bolborosit ceva cu un aer incantat-sa­tisfacut.
I-am spus ca vreau “dve vodca, edin cola!”. Cand s-a intors cu mi­nu­natele
produse, am tras cel de-al doilea scaun de la masa si i-am facut semn sa se aseze.
Cum nu mai erau alti clienti in afara de mine, s-a executat. I-am intins unul
dintre paharele de vodca si cola, dar a facut semn ca nu vrea, s-a ridicat si a
revenit cu un fel de lichior, banuiesc, ceva roz cu miros de pasta de dinti. Am
inceput sa-i explic, prin semne, ca am venit sa scriu niste reportaje si ca-s
singur pe lumea bulga­reasca. Nu cred ca pricepea ceva, dar ma urmarea cu o
privire de catel inte­ligent. Comunicarea a inceput sa devina mai fluenta dupa
ce am inceput sa o mangai pe picioare.

S-a complicat putin treaba cand am incercat sa o sarut pe
gura. A facut semn cu mana ca nu, si a aratat inspre bar, in spatele caruia statea
o baba. Nu am inteles daca era contrar normelor de protectie a muncii sau nu ii
era teama sa fie turnata unui bulgar gelos. Mi-a sopocait in ureche “hotel!” si
mi-a aratat pe ceasul de la mana ca putea sa plece peste vreo doua ore. A
trebuit sa mai atarn la masa si sa ma plictisesc in tot acest timp, fiindca mai
aparusera niste clienti si proaspata mea ami­ca avea de lucru. Imediat dupa ce
trecuse termenul ara­tat pe ceas, am vazut ca a aparut o alta chel­ne­rita,
pr­o­babil cea de schimb. Am iesit si am asteptat in fata car­ciumii. “Sue­de­za”
a aparut re­­pe­de si m-a apu­cat de brat.

Engleza

Am luat un taxi pana la Hotelul Rodina, unde campasem. Ca sa
ma dau boier, am lasat trei leva, destui bani, bacsis soferului. Ajunsi in
camera, nu am asteptat prea mult. Am dezbracat-o si am inceput sa ne zbenguim.
Se parea ca o face cu pasiune, era plina de vivacitate. Abia in pauza
postcoitala, am aflat dupa metoda Tarzan (“Me, Toma! You?”) ca o cheama
Iordana. Ca sa fiu un domn pana la capat, am dat iama in minibarul destul de
scump al hotelului, de unde am scos o sticla cu vin si ca­teva mostre de
whisky. Dupa al treilea numar, inainte sa adorm, ma gandeam la dragostea
transfrontaliera care invinge barierele de limba si eram sa­tisfacut ca datorita
metalimbajului meu sarmant am facut zob cordul bulgaroaicei. Eram victorios si
m-am visat in chip de sultan posesor de harem si camile de curse. De dimi­neata
pe la sapte am fost trezit cu niste ghionti in coaste. Iordana a facut iar “barzu”
si apoi a zis si “robota”, de unde am dedus ca intra in tura de dimineata. M-am
uitat la ea cum se imbraca si dupa asta a vorbit cu accent oxfordian: “Eighty
leva for sex!”. Erau probabil singurele cuvinte englezesti pe care le stia.
I-am dat banii naucit si a plecat bodoganind ceva. Toata constructia mea mentala
de cuceritor international se dusese dracului. Totusi cred ca a fost si o parte
buna la toata afacerea. Numarandu-mi banii din portofel am vazut ca, in afara
surprinzatorului tarif cedat in zori, ceilalti erau la locul lor, deci Iordana
nu ma operase in buzunarul de la nadragi cat timp ma visa­sem sultan.