Antrenorul Sorin Cirtu povesteste cum, in 1990, Universitatea vindea vin din pivnita clubului ca sa faca bani pentru a plati jucatorii. El isi ingropase propriile economii in valuta in curtea casei.

Ilie Balaci, Ion Craciunescu si Sorin Cirtula un sprit de vara Ziaristul craiovean Ion Jianu va lansa la sfirsitul acestei luni o noua carte dedicata Universitatii Craiova. Dupa „Patimile lui Crisan", „Frumosii nebuni ai Craiovei Maxima" si „Constantin Otet, antrenorul unei echipe de legenda: Craiova Maxima", jurnalistul de la „Gazeta de Sud" va lansa „La Craiova, revolutia a venit mai devreme - fenomenul Universitatea ’91". Prefata cartii, in curs de aparitie la Editura de Sud, este semnata de Traian Ungureanu, iar postfata de Daniel Nanu, ziaristi care cunosc fenomenul alb-albastru. Lucrarea prezinta in premiera fapte si intimplari din perioada in care „Stiinta" reusea sa obtina ultima mare performanta, eventul realizat in sezonul 1990/1991, pe cind la cirma echipei se afla Sorin Cirtu, unul dintre cei mai titrati antrenori olteni. Citeva dintre momentele memorabile din acea perioada de glorie a Universitatii Craiova pot fi lecturate, in exclusivitate, mai jos, filtrate chiar de personajele principale ale acelor vremuri. George Ilinca, unul dintre sponsorii echipei de atunci, isi aminteste de metamorfoza primelor din bani in televizoare color, pentru a dribla impozitele mari: „Inainte de finala Cupei Romaniei din 1991, le-am promis jucatorilor o prima de un milion de lei. Si m-am tinut de cuvint, asa cum si ei au facut-o, cistigind si Cupa (2-1 cu FC Bacau) dupa ce adusesera in vitrina clubului titlul. Am pus cecul cu suma promisa, chiar la Bucuresti. Dupa citeva zile, conducatorii Universitatii m-au contactat si mi-au spus ca din milionul de lei oferit de mine ar putea incasa doar 60%?! Probabil ca 40% era impozit, asa fiind atunci sistemul de impozitare. In situatia asta am retras cecul si am preferat sa ofer Universitatii aparate audio-video, in majoritate televizoare color, in valoare reala mai mare de un milion. Conducerea clubului mi-a inminat o lista cu cei pe care trebuia sa-i premiez cu aceste aparate, iar respectivii s-au prezentat la societatea ILSTAR si le-au ridicat. Aparatele erau originare din Asia, dar noi le importam, la vremea aceea, din Germania". Mai greu a fost pina la aceasta prima, dupa cum isi aminteste antrenorul Sorin Cirtu. Cum a fost dupa Revolutie, Sorin Cirtu?

A urmat o perioada dificila, mai ales ca era si un fel de vid de legislatie. La un moment dat, echipa nu mai avea nici un leu in cont, nimeni nu mai dadea, partidul murise, asa ca am ramas singuri.

Si care a fost solutia salvatoare?

Am adus bani de la mine de acasa! Returul ‘89/’90 a fost finantat de mine, dar mi-am recuperat banii dupa vinzarea lui Gica Popescu. Dupa ce Stroe ne-a parasit, l-am adus presedinte pe Marcel Popescu, Deselnicu era deja vicepresedinte.

L-am vrut si pe Costel Mitrita in stafful clubului, dar el n-a vrut sa lucreze cu Deselnicu, desi era prieten cu Petre! Ciudateniile lui Costel Mitrita...

Auzisem ca pe atunci vindeati vin la club!

Pai, trebuia sa facem ceva. Cumparasem vin, l-am depozitat in pivnita sediului clubului de pe Str. Libertatii si-l revindeam cu alt pret, iar profitul il foloseam pentru echipa.

Ai avut multi bani la Revolutie? Intreb asta in contextul afirmatiei tale cum ca ai tinut echipa in returul acelui sezon, ‘89/’90.

M-a prins Revolutia cu 600.000 de lei de-ai lui Ceausescu si 10.000 USD. Dolarii ii aveam ingropati in curtea casei, de frica i-am „depozitat" in pamint! Si din banii astia dadeam primele la jucatori, iar dupa ce vindeam vinul ii primeam inapoi. Si tot asa am facut pina in vara lui ‘90, cind l-am vindut pe Gica Popescu la PSV Eindhoven...

Gica Popescu a refuzat Real si Juventus „Dupa evenimentele din 1989, toti jucatorii din Romania simteau nevoia de libertate, nevoia de a merge acolo unde nu s-a putut ajunge pina in 1990. Am iubit cu adevarat Craiova, dar dupa 1990 nu aveam cum sa refuz oferta unei echipe puternice din strainatate, asa cum s-a intimplat in vara lui 1990, dupa CM din Italia. Nimeni n-ar fi facut-o, de fapt, nimeni n-a facut-o. Este logic... Voiam si noi, romanii, sa jucam alaturi de marii fotbalisti ai Europei, la care trebuie adaugata partea financiara, una extrem de importanta. Nu aveai cum sa spui «nu» unui transfer avantajos in afara. Am semnat cu PSV Eindhoven, era normal", a povestit Baciul momentul plecarii in Olanda. Acesta a dezvaluit insa ca putea sa ajunga la Real Madrid sau Juventus, care se interesau de el. „Am avut posibilitatea sa merg si la Real Madrid, dar n-am mers. Nu stiam cine era Real Madrid pe atunci! Am avut si varianta Juventus si n-am ajuns tot din cauza ca nu stiam prea bine cine e Juventus", a marturisit Popescu.

Craiova a refuzat orbita Dinamo Prim-secretarul Doljului sustine ca a refuzat colaborarea cu Capitala.

5 noiembrie 1989:Universitatea Craiova - Dinamo 1-0 Ultimul prim-secretar al Doljului (1987- decembrie 1989) a fost Ion Traian Stefanescu, perioada cind l-a numit antrenor la Universitatea pe Sorin Cirtu (septembrie 1988). Nu v-a solicitat nimeni sa faceti anumite aranjamente?

Am avut solicitari de constituire a unor carteluri… Le-am refuzat de comun acord cu cei de la club. Mi s-a propus o colaborare cu Dinamo, de factura speciala, prin care ni s-ar fi deschis noua portile la alte echipe.

Probabil cu conditia ca Dinamo sa fie avantajata!

Bineinteles! Se punea problema ca Universitatea sa aiba o atitudine binevoitoare fata de Dinamo, adica intelegi... Am refuzat categoric o asemenea „colaborare". Am mers pe capacitatea valorilor locale, pe speranta si credinta ca pina la urma vom reusi prin fortele noastre. Atmosfera la echipa era buna, nu erau probleme deosebite, ci numai cele specifice unei echipe de fotbal. Baietii erau talentati, ambitiosi, sufletisti, se daruiau in joc.

Linia frinta a lui Deselnicu Vicepresedintele Craiovei s-a oferit sa lipeasca linia continua a soselei pentru a scapa de amenda agentilor rutieri la Scornicesti.

Presedinte pe atunci al „Stiintei", Marcel Popescu l-a evocat, printre altii, pe vicepresedintele Petre Deselnicu, omul care avea darul de a detensiona momentele grele. „Momentele de tensiune, intr-adevar, erau «rezolvate» de Petre, un om extraordinar, cu un umor teribil. Eram cu autocarul echipei in drum spre Bucuresti, iar dupa Scornicesti ne-a oprit politia deoarece taiasem linia continua, ceea ce era o infractiune. Toata lumea din autocar se certa cu politistii, era galagie, cind se apropie Petre Deselnicu de politist si-i zice grav, asa cum stia el, teatral: «Sefu’, s-ar putea sa ai dreptate, dar te rog sa-mi arati locul unde-i frinta linia continua, noi o lipim si plecam mai departe la Bucuresti!». Politistii ne-au lasat in pace, amuzati", povesteste actualul impresar. Apoi acesta a povestit cum reusea Deselnicu sa-i mobilizeze pe jucatori: „Petre era un om fantastic, dotat cu o inteligenta sclipitoare, nascut cu un optimism incurabil. Era foarte tare ca om, dureros ca nu mai este… La un moment dat, dupa o discutie cu fundasii echipei, acestia zimbeau. «De ce rideti? Fundasul trebuie sa zimbeasca doar cind ia banii de la casierie, in rest, trebuie sa fie incruntat in teren. Eu, ca fotbalist, nu am nici o intindere in toata cariera, iar tu, fundas central, stai pe jos?!», s-a adresat Petre unor jucatori olteni".

Prunea l-a lovit cu gheata in frunte pe Talnar Pe 29 mai 1991, la Alba Iulia, s-a disputat returul semifinalei Cupei Romaniei, Unirea Alba Iulia vs Universitatea Craiova, 3-0 (in tur, 0-4). La Unirea (Divizia B) era atunci antrenor-jucator Cornel Talnar, actualul antrenor al lui Dinamo. Preparatorul fizic de atunci al Universitatii, Fane Cioaca, povesteste: "Inainte de meci, noi eram siguri ca nu putem fi invinsi. Cirtu, daca nu ma insel, afirmase ca daca Craiova pierde calificarea in fata modestei echipe din Alba Iulia, ar trebui ca toate ghetele de fotbal ale jucatorilor Universitatii sa fie arse in centrul Baniei! Dupa meci, Talnar a intrat in vestiarul nostru si ironic ne-a zis: «Hai, ma, nu iesiti sa va dati foc la ghete?!». Atunci, Florin Prunea a luat o gheata de fotbal si i-a dat una direct in fruntea lui Talnar! Sarise sa-l bata. De cite ori m-am intilnit apoi cu Talnar, l-am tachinat: "Ei, «Tintarule», mai intri in vestiarul Craiovei?!"

Danut Bica a sarit prin geamul hotelului Fostul mijlocas al "Stiintei" a dezvaluit cum le-a facut loc coechipierilor sa iasa de urgenta dintr-un hotel din Ploiesti la un cutremur. "Eram intr-un hotel din Ploiesti si in dimineata zilei meciului Petrolul-Universitatea (30 mai 1990 - n.a.) ne aflam, toata echipa, plus antrenorii, in holul hotelului, la o cafea. La un moment dat am observat cu totii ca se miscau paharele, cestile de cafea, am realizat ca este cutremur. Se miscau toate lustrele, era zgomot, au inceput sa cada paharele, sticlele... M-am speriat, iar in momentul urmator m-am aruncat prin geamul de sticla de la parter spre exterior! Atunci nu erau termopane, ci doar geam obisnuit, dar destul de gros. Nu m-am aruncat cu fata, ci cu umarul drept in fata. M-am zgiriat, doar atit. Dupa mine, prin spartura facuta, au iesit, speriati, si alti coechipieri. Ne-am linistit, iar peste citeva ore am intrat pe teren ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat", povesteste Bica.

Victoria a ramas cu ochii in neon Victor Cojocaru povesteste cum s-a pregatit Victoria Bucuresti, sub comanda lui Halagian, pentru meciul din sferturile de finala ale Cupei UEFA (editia ‘88/’89) cu Dinamo Dresda. "Urma sa jucam cu Dinamo Dresda, ajunsesem in sferturile de finala ale Cupei UEFA, editia '88/'89. Florin Halagian era antrenor la Victoria si inainte de returul din Germania, care urma sa se desfasoare in nocturna, Halagian ne-a bagat in sala Progresul si ne-a pus sa ne uitam numai la lumina neoanelor! Chipurile, sa ne acomodam cu nocturna. Ne uitam unii la altii ca nebunii si ne lua risul... Dupa meciul tur din Bucuresti, 1-1, la Dresda, in nocturna, am fost invinsi cu categoricul scor de 4-0 si am ratat calificarea in semifinalele Cupei UEFA. L-am avut in primire pe Matthias Sammer, cistigator al Balonului de Aur in 1996. L-am cam pierdut prin nocturna de la Dresda, eu fiind obisnuit cu neoanele din sala Progresul!", povesteste cu zimbetul pe buze Cojocaru.

A fost odata Craiova Maxima. Amintiri, imagini, statistici pe www.cotidianul.ro/select