In urma cu cateva luni, cand a izbucnit scandalul Mailat in Italia, am trait putin sentimentul rusinii nationale. Si multora ne-a parut rau ca am fost pusi in situatia asta. Pe urma, mi s-a parut prea mare toata tevatura iscata de un singur om, gandindu-ma cu o teama tembela ca, in locul Nadiei Comaneci, Gheorghe Hagi si Ilie Nastase, o sa ajungem sa fim cunoscuti peste hotare din cauza „mailatilor“ disperati si iresponsabili. Si-n cazul asta, ne-am plans de mila cu patos si ne-am simtit nedreptatiti, am facut reclamatii pe la forurile europene, Italia a fost trasa de urechi ca-i expulzeaza pe romani ca pe evreii din vremea razboiului, am trimis politisti la Roma, am facut... tot ce ne-a stat in putinta sa mai spalam obrazul Romaniei in fata celor din care, pana la urma, ne-am nascut ca neam. Si lucrurile s-au mai linistit. Presa italiana a inceput sa scrie si despre gunoaiele care le ingroapa orasele, pe la noi, s-a mai ciocnit un avion cu o masina, s-au batut oamenii pe aeroporturi din cauza ninsorii... Ma rog, am uitat de Mailat.