Statul roman se numara printre tarile fruntase in ceea ce priveste plangerile depuse de populatie la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, situandu-se pe locul al doilea dupa Rusia. Romania se afla in top si in ceea ce priveste condamnarile pe care le-a suferit la instanta de la Strasbourg. Tara noastra a fost obligata la plata a peste zece milioane de euro in decursul ultimilor sapte ani, in conditiile in care CEDO a pronuntat condamnari in doar 2% din cauzele analizate. Din aceasta suma statul a achitat insa mai putin de jumatate, ignorand astfel sentintele Curtii de la Strasbourg.
Grav este ca pana in prezent, statul nu a recuperat nici un leu de la procurorii sau judecatorii care au comis erori ce au determinat condamnarile la CEDO. Asta desi, dupa cum vom vedea in continuare, legea a permis acest lucru si mai nou, din 2006 chiar obliga statul la declansarea actiunii in regres. Grav este, atat timp cat procurorii sau judecatorii nu vor fi trasi la raspundere si nu vor fi obligati sa plateasca daunele, erorile judiciare vor continua. La fel si actele de coruptie din sistemul judiciar care vor atrage noi condamnari la CEDO, urmand ca banii sa fie platiti, la fel ca si pana acum, din buzunarele fiecarui contribuabil. Fara ca ei sa fie recuperati de statul roman.
10.000 de cauze
In perioada 2000-2007 statul roman a fost condamnat in 221 de cauze, fiind obligat la plata a nu mai putin de zece milioane de euro, 150.000 de dolari si 298.000 de franci francezi. Deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului au fost insa ignorate in mare parte de catre autoritatile din Romania. Mai exact, din cele peste zece milioane de euro la plata carora a fost obligat in ultimii sapte ani, statul roman a achitat mai putin de jumatate. Potrivit Ministerului Finantelor, din anul 2000 pana in prezent a fost platita suma de 16.178.145 de lei noi. Ceea ce inseamna 4.622.327 de euro, calculand la un curs leu/euro de 3,5. Grav este insa ca aceasta suma continua sa fie acoperita din buzunarele contribuabililor, statul roman, prin Ministerul Finantelor, nerecuperand pana in prezent vreun leu de la cei care au determinat condamnarile de la CEDO. Pasivitatea ministerului este extrem de ciudata daca ne gandim la faptul ca legea a permis si mai nou chiar obliga statul sa initieze actiuni in regres pentru recuperarea banilor.
Potrivit modificarilor si completarilor Codului de procedura penala, din iulie 2006, statul roman este obligat sa declanseze actiunea in regres pentru recuperarea banilor pe care a fost obligat sa ii plateasca in urma condamnarilor suferite la instanta de la Strasbourg. "In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit art. 506, cat si in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie", se mentioneaza la articolul 507 din Legea 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala. Cu alte cuvinte, statul este obligat sa deschida o actiune in instanta, la tribunal, pentru a recupera banii de la procurorul sau judecatorul care a comis eroarea ce a dus la condamnarea la CEDO.
Finantele incalca legea
Legea a fost ignorata total de catre sefii Ministerului Finantelor. Care dau vina chiar pe lege si sustin, contrar obligatiei legale, ca nu pot initia o actiune in regres cata vreme nu s-a stabilit ca judecatorul sau procurorul a comis o eroare sau a actionat cu rea-credinta. "Aceasta (n.r. - declansarea actiunii in regres) presupune ca, anterior etapei actiunii in regres a statului impotriva judecatorului sau procurorului, sa existe o hotarare de raspundere disciplinara sau de raspundere penala a judecatorului sau procurorului", considera cei de la Ministerul Finantelor. Nicaieri insa, in nici o lege sau act normativ nu se conditioneaza initierea unei actiuni in regres de existenta unei decizii prin care sa se fi stabilit vinovatia magistratului. Mai mult, chiar in Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, se precizeaza, la alineatul 7 al articolului 96, ca "dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat in temeiul hotararii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva judecatorului sau procurorului care, cu rea-credinta sau grava neglijenta, a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii". In ceea ce priveste hotararea de raspundere disciplinara sau de raspundere penala a judecatorului sau procurorului la care se refera Ministerul Finantelor si despre care se face vorbire in alineatul 4 al articolului 96 din aceeasi lege, aceasta se ia tot de catre o instanta in cadrul procesului declansat de statul roman pentru recuperarea banilor.
CSM contrazice Ministerul de Finante
Ministerul Finantelor este contrazis in ceea ce priveste modalitatea de declansare a unei actiuni in regres chiar de catre forul suprem din Magistratura.
In acest sens, CSM sustine intr-o opinie referitoare la situatia recentelor modificari legislative privind statutul magistratilor in Romania ca "ceea ce a determinat nemultumirea judecatorilor a fost, pe de o parte, transformarea din drept al statului in obligatia acestuia de a porni actiunea in regres, iar pe de alta parte, lipsa conditionarii actiunii in regres de existenta, in prealabil, a unei hotarari definitive prin care sa se stabileasca, in conditiile legii, raspunderea penala sau disciplinara a magistratului". Cu alte cuvinte, CSM recunoaste faptul ca in prezent legea prevede ca statul roman se poate indrepta impotriva unui procuror sau judecator care a comis o eroare ce a determinat o condamnare din partea CEDO fara a fi nevoie de existenta unei hotarari definitive privind raspunderea penala sau disciplinara a magistratului. Nu la fel face si Ministerul Finantelor care, dupa cum am putut vedea mai sus, sustine necesitatea existentei unei hotarari privind raspunderea procurorilor si a judecatorilor, fara ca aceasta sa fie prevazuta de lege.
De la posibilitate la obligatie
Pana la data intrarii in vigoare a legii 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, statul nu era obligat sa declanseze o actiune in regres pentru a recupera sumele la plata carora a fost obligat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
In Ordonanta Guvernului 94 din 30.08.1999, la articolul 12, se preciza ca "statul are drept de regres impotriva persoanelor care, prin activitatea lor, cu vinovatie, au determinat obligarea sa la plata sumelor stabilite prin hotarare a Curtii sau prin conventie de rezolvare pe cale amiabila". Si in Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor se vorbeste doar despre posibilitatea statului de a declansa o actiune in regres. "Dupa ce prejudiciul a fost acoperit de stat in temeiul hotararii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate indrepta cu o actiune in despagubiri impotriva judecatorului sau procurorului care, cu rea-credinta sau grava neglijenta, a savarsit eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii", se mentioneaza la alineatul 7 al Legii 303/2004. Lucrurile s-au schimbat insa o data cu modificarile din iulie a Codului de procedura penala. Totusi, nici prevederile legii referitoare la obligatia statului de a initia actiuni in regres, nu au determinat Ministerul Finantelor sa deschida actiuni in instanta pentru recuperarea banilor. Reprezentantii institutiei sustin in continuare, in mod fals, ca pentru a declansa o actiune in regres este nevoie de o hotarare definitiva privind raspunderea penala sau disciplinara a judecatorilor si magistratilor. Or, dupa cum am vazut, nici o lege nu conditioneaza un asemenea demers de existenta hotararii respective.
Incercari tardive
Pe langa faptul ca nu pus in aplicare legile, atunci cand Ministerul Finantelor a dorit sa declanseze o actiune in regres pentru a recupera banii platiti de stat, a facut-o prea tarziu. Acest lucru este recunoscut chiar de catre reprezentantii institutiei, intr-un raspuns acordat ZIUA.
"In sesizarile transmise pana acum catre Consiliul Superior al Magistraturii de catre Statul Roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor, in vederea verificarii indeplinirii conditiilor necesare actiunii in regres sau in despagubiri impotriva magistratilor care au savarsit erori judiciare, s-a constatat depasirea termenelor de prescriptie prevazute de art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicata si modificata, in ceea ce priveste constatarea unei abateri disciplinare (n.r. - alineatul 8 al articolului 96 din aceasta lege prevede ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune in regres este de un an de la data sentintei de obligare a statului la plata)", sustine Ministerul Finantelor. In acelasi raspuns acordat ZIUA, ministerul incearca sa ne convinga ca este interesat de recuperarea banilor si ne anunta ca pentru a putea initia actiuni in regres a trimis propuneri pentru modificarea si completarea articolului 96 din Legea 303/2004. Singura modificare de care este nevoie se refera la marirea termenului de prescriptie. Caci in ceea ce priveste declansarea actiunilor in regres, statul este obligat sa o faca fara sa astepte vreo hotarare definitiva privind raspunderea magistratilor.
Zece milioane de euro in doar 221 de dosare
Interesant este ca Romania a fost obligata, din 2000 pana in prezent, la plata a peste zece milioane de euro in conditiile in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat condamnari in doar 2% din cauzele analizate. Mai exact, CEDO a solutionat 10.000 de cereri indreptate impotriva Romaniei, condamnand statul in 221 de dosare in principal pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil. Astfel, CEDO a sanctionat incalcarea dreptului de acces la instanta, de a fi judecata cauza intr-un termen rezonabil sau de catre un tribunal independent si partial, incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice prin admiterea unor recursuri in anulare, nemotivarea hotararilor judecatoresti, dreptul de a fi audiat personal etc. De asemenea, o parte din condamnarile pronuntate de instanta de la Strasbourg au vizat nerespectarea dreptului la proprietate, incalcarea libertatii de exprimare sau a dreptului la libertate si siguranta.
Grav este ca in conditiile in care Romania se afla pe locul al doilea in ceea ce priveste numarul plangerilor depuse, iar in doar 221 de cauze au fost pronuntate condamnari de peste zece milioane de euro, este lesne de inteles ca dupa solutionarea tuturor cauzelor sumele la plata carora statul va fi obligat vor ajunge la cateva sute de milioane de euro.
Ministrul de Externe face plata
Sumele pe care statul roman trebuie sa le plateasca in urma condamnarilor suferite la Curtea Europeana a Drepturilor Omului sunt stabilite an de an prin legea bugetului de stat si sunt incluse in bugetul Ministerului Finantelor. La fel stau lucrurile si in ceea ce priveste sumele necesare platii stabilite prin conventia de rezolvare pe cale amiabila. Plata o decide insa nu ministrul Finantelor, ci cel al Afacerilor Externe care trebuie sa semneze o dispozitie scrisa in acest sens. De mentionat este ca plata trebuie efectuata in functie de disponibilul existent si pana la implinirea termenului de trei luni de la data ramanerii definitive a sentintei CEDO. Lucru care insa nu se intampla dupa cum am putut vedea, statul roman achitand in ultimii sapte ani mai putin de jumatate din suma la plata caruia a fost condamnat.