Nimic nu ne place. Nici Norica, nici Basescu, care n-o place pe Norica. Si nici Tariceanu, care, desi n-o place pe Norica, o sustine pentru ca nu-l place deloc pe Basescu. Acum, cinstit, ce-ar putea sa ne placa?

Presedintele Traian Basescu i-a cerut, marti, premierului Calin Popescu Tariceanu sa renunte la nominalizarea Noricai Nicolai la Justitie, invocind episodul „matusa" din cariera senatoarei liberale. Dupa o scurta evaluare juridica a motivelor prezentate de seful statului, Tariceanu a anuntat, ieri, ca isi mentine propunerea: Norica Nicolai ii va succede lui Tudor Chiuariu la Ministerul Justitiei. Noua controversa institutionala are mari sanse sa fie arbitrata, din nou, la Curtea Constitutionala. Cit de simplu pare totul la noi! Pui beculetele de pom in debara si, ca sa nu fie chiar intuneric, se reaprinde conflictul dintre palate. Si cei doi Rambo politici care se alearga ca nebunii prin jungla constitutionala, si lungile talk-show-uri, si lamentarile politice cvasigeneralizate, totul a reintrat in normal si toate par eterne. Argumentele, fireste, sint pertinente. Lui Basescu i se reproseaza ca face scandal. Ca nu poate sa stea si el cuminte, sa nu se mai certe, asa, cu toata lumea. Tariceanu, in schimb, primeste sfaturi docte. Din ce in ce mai docte.

De exemplu, Boc il indeamna pe premier „sa mediteze" de mai multe ori inainte de a propune candidati la functia de ministru. Simplu si la obiect. Dar si multi nervi, si multe vene umflate, brusc, cind se da semnalul: „In direct!". Isteria este cu atit mai penibila cu cit majoritatea reprosurilor vizeaza imposibilitatea presedintelui si a premierului „de a-si spala rufele in familie". Si asta e chiar culmea! Oare ce e asa de greu de inteles? Cei doi nu mai fac parte din aceeasi familie politica, nu se mai inteleg. Si sint deja trei ani de cind s-a anuntat oficial ruptura. Fara multe culise, fara dinti strinsi in spatele unor zimbete false si nici pe la spate, cum ne-au invatat timp de patru ani presedintele Iliescu si premierul Nastase. A fost si este pe fata. Care e problema? Nu e mai corect asa? De unde dorinta asta de a-i vedea pe politicienii romani intr-o evolutie de dans-sincron ca-n vremurile omagiilor aduse lui Ceausescu pe stadion? Traian Basescu avea dreptul constitutional sa-i spuna premierului ca n-o place pe Norica, si asta a si facut. I-a mai spus ca, in opinia sa, un ministru neinregimentat politic ar fi fost o solutie mai buna pentru ministerul care a ramas cu balantele invinetite dupa experimentul Chiuariu. La fel a facut seful statului si cu nominalizarea lui Adrian Cioroianu, despre care a spus ca nu are experienta necesara pentru coordonarea diplomatiei romane. Calin Popescu Tariceanu are dreptul sa tina cont de recomandarile presedintelui sau nu. Isi asuma decizia. Ceea ce a si facut. Atit in cazul lui Cioroianu, cit, iata, si in cazul Nicolai. Cu Cioroianu, lucrurile par sa se fi limpezit, iar Tariceanu este primul care regreta ca l-a numit. Probabil si cu Norica Nicolai lucrurile nu vor sta foarte diferit. Si nu cazul „nepoata" este cel care o va impiedica pe Norica Nicolai sa faca performanta la Justitie. Cum nici pe Basescu dosarul privind casa din Mihaileanu, blocat din cauza imunitatii prezidentiale, nu-l impiedica sa dea sfaturi morale. In comparatie cu seful statului, Norica Nicolai a primit, cu tot cu nepoata, neinceperea urmaririi penale. Si asta in mandatul de la Justitie al Monicai Macovei. Pe Norica Nicolai alte ite o vor rapune. Aceleasi care au impins-o spre Ministerul Justitiei.