Trei carti purtand semnatura lui Sorin Stoica au aparut postum, de-a lungul acestor doi ani - la Curtea Veche, "Tur-retur", doua volume de istorie orala, dedicate migratiei economice, coordonate impreuna cu Zoltan Rostas, la Polirom, un "Jurnal" tinut on-line (zeci de mesaje trimise pe mail prietenilor) si, la sfarsitul lui 2007, "Aberatii de bun-simt" (Polirom, colectia Ego-Proza), o culegere "din bucati", suita de povestiri la a caror punere cap la cap prietenii scriitorului au avut o contributie fundamentala.
Nimeni nu stie cum ar fi aratat aceasta carte daca Sorin Stoica ar mai fi trait; in mod sigur, insa, ea il reprezinta, in acest registru imperfect, de la prima pana la ultima pagina. Populate de laitmotivele lui (de la eternul Nae Stabiliment, pana la fotbalul adolescentin), "aberatiile" sunt un fel de arca a lui Noe, in care scriitorul salveaza toate maruntisurile, resturile, inventare, biografii inventate, jurnale si amintiri uitate, tot ceea ce, daca nu ajunge la gunoi, sfarseste in cate-o debara niciodata deschisa. Literatura lui Sorin Stoica, aici ca si in "Povestiri cu injuraturi" sau oricare alta carte a sa, e, de fapt, un fel de polata: "Polata contine obiecte trecute cu o functionalitate incerta. (...) Polata contine lucruri care nu se fura, adica nu s-ar injosi nimeni sa le subtilizeze, pentru ca ele nu au decat prestigiul familiei posesoare. In momentul in care le-ai fura, te-ai contamina cu istoria unui clan.", scrie el intr-un text despre "institutia" polatei. "Incuscrirea prin obiecte" devine, prin subtilizarea lor metaforica, o incuscrire prin fictiune: Sorin Stoica e cuscrul lui Nae Stabiliment, nepotul Eugeniei Ionescu, o "calugarita careia nu i-a intamplat nimic", finul lui tanti Magdalena, plasatoarea de turisti pe Valea Prahovei, si a lui tanti Cati dactilografa. Pe toti ii iubeste familial, cu umor si simtul ironiei, fara judecata.
Sorin Stoica e un moralist nostalgic dupa bunul mers si bunul-simt al lumii, nostalgic dupa o "limba comuna" (titlul unui pseudo-roman al sau) pentru lectura unei lumi careia incepem sa-i uitam alfabetul. Sorin Stoica e, nu era.