Pe de o parte - pe cele privitoare la existenta cotidiana, in dimensiunile ei practice si concrete, materiale si financiare, cu efecte directe asupra vietii cetateanului, caruia i se ofera sau i se promite tot ce-si doreste: salarii si pensii mai mari, ajutoare sociale s.a.m.d., pana la asa-numitele "pomeni electorale" distribuite la mitingurile cu mici si bere din campanie. De partea cealalta sunt temele cu valoare simbolica, al caror impact emotional, de cu totul alt tip, atinge corzi mai profunde, sentimentale, morale, identitare: ele privesc nevoile spirituale ale oamenilor, idealurile si utopiile lor, sperantele lor de dreptate s.a.m.d.
Din categoria a doua, va fi cu siguranta reluata in 2008 tema anticomunismului. Din ce in ce mai bizara, de fapt, la o distanta din ce in ce mai mare de la prabusirea vechiului regim. Devenise desueta inca din partea a doua a anilor '90. Intre timp, trupetii fostului "aparat" se adaptasera si, profitand si de retelele de relatii perpetuate dupa 1989, incepusera sa acumuleze averi considerabile. Reprofilati in mari apropitari si capitalisti, nu mai aveau de ce sa continue sa mizeze pe trecut, ca in perioada etatismului nostalgic al "fesenismului"-"pedeserismului" postrevolutionar. Incat reprezentantii "pesedismului" (cel mai recent avatar) n-au mai fost acuzati dupa anul 2000 de "neocomunism", ci de imbogatire abuziva: nu "fosti", ci "baroni" sau "mafioti".
Prin urmare, "anticomunismul" ca atare pare sa nu mai aiba astazi obiect. Cu cine sa te mai lupti, la 18 ani de la disparitia "adversarului", intr-o tara mult schimbata, intrata in NATO si in Uniunea Europeana?!
Si totusi, tema a fost reluata din 2005 incoace de doua grupari politice: liberalii, respectiv presedintele Traian Basescu si sustinatorii. Pe doua linii distincte de actiune. Cei dintai si-au asumat conditia de partid istoric, dar si pragmatic, reformat, contemporan (spre deosebire de PNTCD, care jucase "in stil vechi" rolul justitiarismului anticomunist in contextul anilor '90), si si-au propus ducerea pana la capat a despartirii de comunism pe cai institutionale, prin cercetarea stiintifica a epocii, de pe urma careia sa rezulte clarificari si consecinte juridice. In acest scop a fost infiintat la finele lui 2005 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, sub conducerea unui istoric si jurnalist cunoscut pentru contributiile sale in materie, Marius Oprea. Dupa ce s-a organizat, IICCR a demarat proiecte, a organizat dezbateri, a publicat studii si a propus rezolvarea in justitie a anumitor cazuri.
La randul sau, Basescu a mizat tocmai pe dimensiunea fantasmatica a "anticomunismului", acuzand "securismul", "controlul ocult" pe care fosta politie politica l-ar exercita asupra Romaniei contemporane prin intermediul "grupurilor de interese". Cu atare atitudine, presedintele a recuperat ce-a mai ramas din electoratul "antifesenist" al anilor '90, inclusiv grupurile intelectuale legitimate atunci prin discursul lor radical-anticomunist. Intreaga strategie confirma interesul pentru efectul de imagine si nu pentru dezvaluirea riguroasa a adevarului despre trecut: modul in care a fost alcatuita Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, graba cu care ea si-a redactat Raportul si aspectul improvizat al acestuia, apoi asumarea de catre seful statului a posturii de lider simbolic in batalia contra invizibilului dusman proclamat ca omniprezent pentru ca in numele sau sa fie demonizati toti adversarii lui Basescu.
Ramane de vazut cum vor relansa cele doua grupari tema in contextul electoral al anului 2008...