Au trecut cu bine si aceste sarbatori, oamenii s-au inghesuit in hipermarketuri mai rau ca in biserici, s-a consumat mai mult decit s-a produs, bradul de fier de la Unirii a contribuit la trecerea in nefiinta a altor citeva paduri. Pe scurt, oamenii s-au bucurat alaturi de cei dragi de alte sarbatori fericite. Mai mult ca niciodata au consumat si reclame tv. Valuri de reclame revarsindu-se pe ecran si semnalind abundenta si buna dispozitie. Cu toata starea asta de bine, n-o sa pot sa nu va fac o marturisire. Dintre toate personajele care ma enerveaza in spoturi, bucatarii sint detasat pe primul loc. Bucatarii aceia durdulii, cu parul alb, ascuns de bonetica. Personaje minunate, izgonite din casute de turta dulce si trimise la televizor sa faca bani, bucatarii au ajuns sa-mi strice pofta de viata fiindca sint pusi sa joace in spoturi la produse minore. Mesteca in budinca, toaca legumele pentru supe la plic, taie carnea pentru salam, fac napolitane si alte asemenea. E nedrept, urlu eu in pustie. Mii de ani de evolutie a artei culinare sint anihilati de cei care concep aceste spoturi. Cum sa pui tu un ditamai bucatarul-sef sa faca pudding? Nu sint intr-atit de naiv incit sa nu inteleg ca ni se livreaza ceva prin intermediul unui specialist, dar totusi, domnilor si doamnelor?! Nu putem sa tirim in budinca imaginea celor care au inventat bucataria frantuzeasca si sa-i punem sa vinda gogosi! E ca si cum l-am pune pe Michelangelo sa faca reclama la o firma de lacuri si vopsele.